NICOLAE SIONESCU

CU DRAG, 2009!

2008-12-22T10:49:00.003+02:00

În anul 2009 vor fi oameni simpli printre noile legi date de către cei ce vor sa conducă România, așa cum se cuvine, așa cum ar trebui să conducă domnul Yoyolicio – Noua Guinee. Mârșăviile despre care nu vreau să vorbesc, se mișcă-n direcții active și enervante pentru noi, oamenii de rând, însă pe de-o parte avem șansa să refacem o revoluție, încă una, să facem poze cu tancul – ei copiii, să alergăm printre soldați cu acadelele în gură sau mai bine să ne dăm cu skate-ul în piata Revoluției în timp ce gloanțele și agitația românilor vor face cunoștiință, adică se vor reîntâlni. Sau mai bine să dăm năvală peste guvern ori să numărăm ghiulurile miniștrilor și să asistăm la grătarele făcute în curtea parlamentului.
În 2009 va fi frumos pentru că nimeni nu conștientizează adorația omenirii față de noile slogane electorale sau față de noii mamuți aflați la conducere. Eu voi fi în continuare alături de mine și de prietenii mei, voi desluși toate misterele, voi scrie, mă voi îndrăgosti din nou și voi merge cât mai des la teatru în ciuda spațiilor verzi create de către ei, ăia de sus, pentru noi ăștia de jos.
Suntem fără să ne dăm seama – oameni ordonați și muncitori, dar proști fără nicio ezitare. Și mai credem în vorbe mari, în promisiuni și-n vulpi care se maturizează de-abia acum, în 2009.
Să trăim bine, pentru că așa ne-a fost promis, iar noi trebuie să avem bunul simț și să-l ascultăm pe domnul președinte, fără ca cineva să-l atace verbal ori să-l ridice-n slăvi. Este un bun marinar dar un mare handicap al politicii din România (Ups! Mi-a scăpat...). Și ce dacă? Mai bine ne trezim în 2010, iar până atunci, ne îmbătăm și cădem sub mesele guvernului, ne drogăm pentru că asta ne place să facem, ne umflăm mațele cu cârnați și ceafă de porc sau cântăm pe ritmuri de manele imnul României.

Suntem atât de simpatici și toți râd de noi, iar nouă ne place la nebunie, ba mai mult, credem că suntem niște inteligenți comicari, umoriști, fără de care Planeta Albastră nu ar putea exista, și totuși suntem doar niște... copii de bani gata în fața unor tătici cu și mai mulți bani decât ne putem noi imagina.

LA MULȚI ANI!

(Ne vedem în 2009 atunci când voi trăi mai bine!)

CEI DOUĂZECI DE ANI UNICI

2008-12-08T13:29:00.001+02:00

Inevitabilul s-a produs. Am strâns în spate douăzeci de ani frumoși, cântați și îngrijiți, cu mici scăpări influențate de către mediul înconjurător, fără să-mi dau seama de greșelile pe care le-am făcut, ori voit le-am înfăptuit, tocmai ca persoana mea să mă înjure într-un stil regesc.
Gândindu-mă mai mult decât o fac deobicei, observ cu o oarecare tristețe, faptul că încă de două ori pe-atât, și mă pot considera un om împlinit, bătrân, cu pielea smochinită și aspră, cu jumătate de dinți în gură și cu o carieră prost făcut ori o carieră de care voi fi mândru pentru totdeauna. Calmul pe care-l am acum, ascuns sub piele, mă face să tremur și să-mi pun tot felul de întrebări, care mai de care tâmpite, fără răspuns sau simple filozofii abundente ce-mi învârtoșează gândurile, provocând un tzunami greu de oprit de acum înainte.
Am aflat că la această vârstă, unii se consideră maturi, alții nu știu ce înseamnă viața sexuală, dar eu, mă pot pronunța doar spunând atât: Știu ce înseamnă paguba, sărăcia, pierderea unui om sfânt, bogăția, snobismul, prietenia, iar lista nu poate continua, decât dacă o stopez brusc cu acest cuvânt mai mult decât perfecțiunea unei puteri absolute – iubirea. N-am cunoscut niciodată acea senzație de care pot fi dependent, însă niciodată nu pot să-mi desfac sufletul în două bucăți perfect egale, fără ca cineva, de undeva, să apară și să-mi fure o parte din el; așa se procedează în zilele noastre, așa se-ntâmplă deseori, iar eu nu mă simt un om printre alți oameni, ci un om strâns legat de această lume monstroasă, frumoasă în acel sens tragic și evident plină de nimicuri învelite-n pietre prețioase și neînsuflețite.
Dacă aș mișca pământul, în inversul sens de care este dependent, probabil că lumea s-ar maturiza și s-ar contopi într-o altfel de civilizație și cultură. Și, defapt, pentru cine aș face acest lucru, dacă majoritatea susține fericirea pe acest pământ, fiind mulțumită de traiul de zi cu zi, iar eu, mâzgălind pe această foaie cu creionul, mă simt cel mai împlinit om, și mai mult decât atât, simțindu-mă ca în prima zi din viața mea, fără de păcate.

PĂMÂNTUL INTIM ȘI OFELIA

2008-11-11T23:03:00.001+02:00

Despre Luca Mușat s-a vorbit mult. A murit de tânăr, la doar 38 de ani.

“Aici, în adâncimea pământului, se zărește aerul. E alb și plin de gânduri, precum acești mici viermi, albi și ei, plini de inele ce-i învelesc corpurile lor lunguiețe și curbate. Cum simțeam frigul, pătrunzându-mi prin piele, în sânge, și cum căscam plin de somnolența diavolului, așa m-am deșteptat în ziua de vineri, la ora prânzului, atunci când Ofelia mi-a vizitat mormântul, călcându-mă-n picioarele ei subțiri și ușoare, nesimțind nici măcar greutatea ei trecută de patruzeci de kilograme. Norii de deasupra-mi trupului, se zbătură ore întregi, până când lacrimile în formă de picături cristaline, își dăduseră drumul înspre pământul tare și uscat. Atunci am simțit prima oară răcoarea apelor, intimitatea oxigenului din subteran și săruturile fascinante ale plantelor. Despre mine, s-a vorbit mult, fapt ce m-a făcut să trăiesc și acum, în anul acesta blestemat, unde viața își are locația blocată pe clădirea cenușie din fața Raiului. Domnul acela bărbos, cu eșarfa aceea albă ce-i curgea de pe umeri până-n fața genunchiilor, m-a salutat, dând din mâna dreaptă-n sus și-n jos de vreo cinci ori fără oprire.
Porțile lungi și albe s-au deschis pentru totdeauna. Atmosfera de dinăuntrul acestui spațiu m-a făcut să tremur câteva secunde bune, ducându-mă înspre acea fericire celestă, vie și plină de speranță. Calmul meu, împreună cu calmul acestui om înalt, mi-a proiectat gândirea la Ofelia. Țin minte și-acum, când într-o seară de toamnă ploioasă, Ofelia mi-a dăruit o bucată din mărul ei dulce și roșiatic. Am gustat cu o poftă mare, și-am înghițit mult prea devreme, fără să mai mestec, iar acum stau și mă întreb de ce dracului nu am reușit să-i simt gustul, să-l ating cu buzele-mi cărnoase și să-i adulmec mirosul Ofeliei, ce și l-a lăsat pe coaja mărului. Întrebările acestea mă obsedează, mă fac să nu-mi mai cred viața reală, și să nu mai pot dormi, visând decorurile acelea impunătoare și colorate din jurul corpului meu.”

Despre Luca Mușat s-a tot vorbit ani întregi, însă eu nu l-am iubit așa mult, nu l-am crezut niciodată o bucată de carne proaspătă și delicioasă, ci l-am gustat ca un aperitiv, înaintea bucății de carne proaspete și apetisante ce-și lasă sângele să curgă pe mine, iar mâinile lui mă cuprind de noapte bună.

Nu sunt o curvă!

GOODBYE MY FUTURE TIME

2008-11-07T09:26:00.004+02:00

Mâzgălituri peste tot. Forța de manipulare a culorilor din tabloul agățat pe acel perete ruginiu. Milenii de cadavre aflate în putrefacție. Gaz în sticluța de parfum a Oliviei. Praf în mâncare și, câteva frimituri de pământ scos de la adâncime de groparul cimintirului Bellu. Fire de culori pe marginea lemnuită a patului regal de la marginea orășelului sărac, aflat la câțiva kilometrii de București. Emanații de cultură propulsate de mașinile ce-mpânzesc viitorul sublim al omenirii. Și, m-am împlinit cu adorația cuvintelor precedente, gândite într-un mod stupid.

Mai ieri, mai acum câteva minute, telefonul se zvârcoli în pat. Lumina ecranului, îmi orbise ochiul drept, ochiul de care mă lipsesc de ceva vreme încoace. Răspund direct și, aflu că indigestia produsă de stomacul-frate și neuronii siclami ai Oliviei, mă vor face să înghit din nou aceeași pastilă de care am o greață sufletească imensă. Nimic nou, totul aparține trecutului îmbârligat cu prezentul acesta sinistru. Ea, se mișcă-n formă de R, iar eu, mă țin după ea, cu pași mărunți, în formă de M. Eu, mă privesc în oglindă și îmi șoptesc în față – la ce-i folositoare urmărirea asta impertinentă, de care toți misoginii au parte – făcându-mă pe mine un (mod) de trai cu lopata în mână, turnând pământ peste coșciugul sigilat cu capse aurite și peste omul acela viu care se află înăuntrul lui, țipând cu glas gros la amanta lui. “O curvă!” Poftim? – am întrebat parcă răspunzându-i răutății de care se simțea domnișoara Olivia. Și? Cum se face că viitorul trai al oamenilor, este zbârcit de miresmele florale plantate la fiecare margine a orașului, de săracii oameni, care-și duc pâinea-n mâna dreaptă, fiindcă pe cea stângă o țin deasupra capului, de teama ca nu cumva, cineva, să le fure părul din cap, cu tot cu piele. Când vei înțelege, Olivia, că mișcările astea din corp te propun omenirii ca fiind fericita câștigătoare a premiului pentru cea mai nesigură femeie, femeia supremă, de care toți bărbații se tem, însă recunoscând ce-i drept, dorința fantastică de a-ți mușca mijlocirea trupului tău?!

Mâzgăliturile persistă, iar eu mă tem ca nu cumva să se declanșeze un nou curent artistic. Ficusul mă privește, iar noi ne râdem, privindu-ne ca pe niște animale și, ce-i drept, recunoscând că cel mai animal dintre noi doi, sunt eu. Verdele acela din mâinile ficusului mă obsedează, mă agasează, fiindcă nu-mi place culoarea verde. Nu e nici albastru și nici roșu. Să fim cinstiți cu noi înșine și, să-nțelegem o dată pentru totdeauna că moartea-i mai lungă decât viața cu o secundă.

HAZARD

2008-11-05T23:40:00.004+02:00

Coborând din aerul chimic aflat la o altitudine demnă de imaginat, am găsit în drumul meu către Pământ, o femeie dezbrăcată, udă și plină de gânduri abstracte. Evident, m-am oprit, și-am ținut-o de mâna dreaptă, strâns, astfel încât ea să nu poată fugi prin Univers. Am vorbit, am râs împreună, până când mâinile morților trecuți de prima tinerețe au început să danseze în jurul nostru, un tango funebru, celest și plin de ură. Toate acele mâini erau mâncate de viermi, curgeau șiroaie de puroi, atingându-mi chipul alb. Senzația aceea i-am povestit-o mâinii mele, într-un timp scurt de la această întâmplare, spunându-i să aibe grijă de viitorul ei, atunci când sufletul meu se va năpusti asupra cerului. Ada, râdea. Eu mă holbam la ea, fără să-mi dau seama de ce. Muzica de pian, cântată de acele mâini, îmi atrăgea trupul. Difuzia incantată, se rostogolea când în dreapta, când în stânga celei mai bune surori ale mele, Ana. Concertul ține de patru ore, însă nu-mi plâng de milă, știind că viața mea este numărată, de la sfârșitul ei, către începuturi. Trecutul Adei, mi-era parcă destinul acela anost, plin de lucruri ciudate, inimaginabile, dar cu o doză de iubire. Figurile oamenilor din jurul nostru, păreau scoase dintr-o cutie veche, plină cu bijuterii valoroase. Mâinile mele încep să danseze. Mă înspăimânt. Timpul va fi un trecut uitat de noi, dar uimitor de lung.
- Peste 100 de ani, probabil că toți oamenii de aici vor fi dispărut de pe suprafața pământului și se vor fi transformat în cenușă sau praf. Mă cuprinde un sentiment straniu la acest gând. Încep să văd totul ca pe niște fantasme efemere, gata să se destrame la prima suflare de vânt. Îmi întind mâinile și le privesc. La ce mă zbat atâta? De ce mă agăț de viață cu atâta disperare? Spune-mi...
- Haruki Murakami...
- Îl citeam într-o vreme. M-a atras mult scrierea lui numită „Kafka pe malul mării”.
Intuiția ei m-a făcut chiar și pe mine să mă gândesc la capacitatea ei mentală de a înțelege lucrurile. Nu știam în cât timp va dispărea acest vis, de care eram dependent în ultima vreme. Îmi plăcea mult să-mi imaginez fel de fel de conversații lungi, pe diferite teme, cu femei frumoase, goale, cu sânii moi și calzi. Atâta am așteptat, o viață. Acum, aici, totul e vânt. Adierea lumii se distinge de la aproape o mie de kilometrii. Nu știu ce să fac...
Mi-e tare greu să pot iubi o femeie despre care n-am auzit nimic, ba mai mult, se spune că a omorât din prea multă dragoste, pe soțul ei. Cum? Asta m-a surprins cu adevărat.
Trei dimineața. Somnul ei se trezise. El dormea tun. S-a ridicat din pat, s-a dus la toaletă, a luat o spumă de ras, și i-a ornat chipul și gâtul dezgolit, ușor, fără ca el să se trezească. Apoi a trimis pisica să îl lingă, o pisică înfometată. Gustând din acea spumă, pisica înnebuni și începu să-și scoată ghearele, atacând gâtul lui. Într-un moment straniu, sângele îi țâșnise din beregată, și se zvârcoli pe moment câteva secunde, până când aerul cel respira, nu mai era aerul acela curat, ci unul chimic.
Bucata de oxigen venită dinspre actualul imperiu al intereselor venerice, m-au făcut să râd în hohote, timp de câteva zile. La fiecare oră, Ada îmi spunea câte o poveste, una din carțile străbunicului său, general în comandoul numărul 21 din armata română, în primul război mondial, și alta din istorisirile mamei sale, moartă într-un accident stupid de aer chimic.
- Să n-ai încredere niciodată în așa numitul om al lui Dumnezeu, îmi spuse în șoaptă Ada.
- Dacă nu sunt credincios și nu mă duc să mă împărtășesc în fața Lui, este de prisos să am încredere în acel om, însa de fiecare dată când merg pe un drum închis și întunecos, îmi apar fel de fel de insecte fosforescente prin imaginea propulsată-n față de cei doi ochi ai mei, unul mai mic decît celălalt.
- Și... gândul acesta nu te înspăimantă?
- N-am temeri în privința asta. Sunt unul dintre cei mulți oameni normali, care se distrează privind la moartea fraților și surorilor mele. De ce mi-ar fi frică de acest motiv?

Ințelegeam atunci, chipul ei alb, pudrat cu puncte negre, aflate la o distanță minora unul de celalalt și, încercam să mă culeg pe mine însumi din acea stare de paralizie absurdă, ca și cum mâinile mele erau legate de trup, iar picioarele de pământ. Astfel am iubit timp de trei ani un înger, o pată de culoare ridicată în ceruri, respirând acel aer chimic, neexistent pentru ceilalți.

ETERNA VIVA

2008-11-03T12:37:00.001+02:00

Despre ce va fi în trecut, am să-mi închin sufletul unor persoane bizare. Totodată voi distruge zgomotul acesta asurzitor, cântând din palme muzică veche. Printre altele, voi destăinui vrăjile acelor oameni care se cred supranaturali. Crochetele acelea de pe căminul cultural, se vor sfărâma la prima suflare – astfel încât nu voi permite o nenorocire ca aceasta. Kevin surâse printre obrajii lui pufoși, cu o poftă nemaipomenită, toată lumea uitându-se la el, cu priviri interogative. Karmina se duse la toaletă și nu stase mult, doar câteva ore, are probleme cu urinarea carnală. Clipele acestea mi-au rămas în viziunea mea timp de câțiva ani, însă motivul principal pentru care mă aflu aici, în fața dumneavoastră, este de a vă da drumul dracului înspre o altă cale, una mult mai luminoasă, mai plină de iubire, cu vise înșirate pe sârmă, la fel cum ține țăranul nostru drag, cârnații la afumat. Și, deodată, voi auzi cum voi toți veți striga către omenire...
Kolly duduia podeaua, intrând masacrabil în holul ce făcea legătura dintre camera lui și cea a Karminei. Pereții începură să se decojească ușor, iar candelabrele să se balanseze într-o parte și-n alta. Efervescența situației actuale, dădu drumul la formarea unor idei de bază pentru întocmirea tehnologiei mobilizatoare dintr-un capăt de lume în altul – o teleportare universală.
Kevin voia să se arunce într-o prăpastie, ducea lipsă de senzații tari, căderile în gol îi împânzeau visele, frecvent, îi plăceau mult, și asta ar fi făcut din el un om iscusit să creeze o astfel de tehnologie. Karmina dorea din suflet să-l sărute pe Charlie Chaplin și să se zbenguie alături de el în Modern Times. Kolly, nu aștepta nimic de la nimeni. El doar își spunea în gând tot felul de idei preconcepute, cum c-ar muri de cancer și-ar dori să afle vindecarea acestuia, ori cum c-ar dori să putrezească într-un coșciug, si să analizeze viața viermilor ce-l mănâncă de mort, și multe altele, care la un moment dat, vor deveni probabil o realitate prezentă.

Mama lui Kevin se va culca cu tatăl Karminei. Mama Karminei se va culca cu tatăl lui Kolly. Mama lui Kolly, mai îndrăzneață, curvă de profesie, se va culca cu tatăl lui Kevin și tatăl Karminei. Vor reuși să creeze o familie numeroasă care va muri după al 3-lea război mondial, început astăzi, 24 septembrie, 2020.

va urma.

MUSCA

2008-10-31T11:57:00.004+02:00

Musca a început să zumzăie. Nimeni nu a înțeles mesajul transmis. Edgar se privea dezbrăcat în oglindă, fără să-și dea seama de umplutura diabolică a acelor ace de ceasornic ce-i împânzeau camera. Oglinda se crăpa pe măsură ce musca plana prin aerul urât mirositor al acelei încăperi. Corpul bărbatului se modifica ciudat, iar inima lui se dezmembra în două părți – ventricolul drept împreună cu ventricolul stâng și aorta dreaptă cu cea stângă. Calvarul acesta nu voia să înceteze nicio clipă.
Telefonul sună, nu răspunde nimeni. Pereții albi se mânjesc uniform cu dungi negre, până-n pământ. Zumzetul se propaga în timpanul stricat al lui Edgar, iar el se distra cu o sticlă de vin roșu în mână, cântând melodiile vechi ai anilor 80. Viața lui începea să decadă, la fel cum acea musca se tăvălea prin aerul închis aflat în acel loc straniu, unde radioul funcționa în continuu, vocea crainicului anunțând din oră-n oră, ora exactă. Natalia începuse să-i pună fel de fel de întrebări despre istoria artei, mai precis despre futurism, ceea ce pe el, acest lucru îl enerva. Continuitatea discuției lor a fost stopată de lipirea acelei muște de chipul blajin și firav al Nataliei. Într-o fracțiune de secundă, ridică mîna dreaptă înspre chipul său, zdrobind musca de obraz. Edgar rămase mut. Se uită cu o privire plină de ură către ea și o apucă de cap, smulgându-i opt mii cinci sute patruzeci și trei de fire de păr. Urletul scos de Natalia, împietri vocea radioului. Secunda aceasta se numea – binefacerea uitării în timpul masacrului pielii umane. Și ceasul se opri în timp...

Cum astfel de situații, deobicei se petec în vremea decupării ambientale a oamenilor naturali de pământ, așa a început si Edgar să moară, încet. Totul părea proaspăt, scos în acel moment din pântecele femeii sfânte, însă obligația destinului său, era una destul de grea. Nu putea să viseze într-o parte, și nici în partea stângă, apoi dacă se uita în jos, își vedea degetele de la picioare deformate, ridicând privirea-n sus, tavanul îi cădea în cap, brusc. Niciodată n-a înțeles semnificația omului aflat aici, prezent cu picioarele pe solul veștejit, galben și aspru; dar mai mult de-atât, Natalia îi era femeia perfectă pentru drumul lui prin viață, fără obstacole, fără nesiguranțe și fără dragoste albă. Ce putea face Edgar, atunci când muzica funebră se auzea la colțul străzii, privind la dricul acela negru lucios cum se îndepărtează de el, acompaniat de suflete triste, ce zbierau din răsputeri după mort, un mort mai puțin frumos decât el. Ce putea să facă Edgar, atunci când mâinile lui i se rupeau din corp, fugind grăbite înspre Natalia, și atunci se mai și lovea de câte ceva dur, dureros de dulce. Ce putea face Edgar, atunci când plata facturilor pe lună depășeau suma disponibilă pe care o avea – întreținerea vieții, lumina ochilor, telefonul sufletului, internetul sentimentelor virtuale ori artificiale, toate acestea costau mult, iar el nu știa la ce să renunțe.

va urma.

GOOGLE MYSELF

2008-08-28T23:36:00.003+03:00

I Google Myself.

Eram printre câteva femei îmbrăcate modest, cu pantalonii rupţi, vopsite în culorile curcubeului, neavând curiozitatea să se privească în oglindă şi, reuşind să le renasc prin dorinţa aceea a simplităţii feminine, cu bijuterii din oase de bărbaţi morţi la al doilea război mondial. Ce m-aş fi făcut dacă una dintre ele, ori poate chiar cea din stânga mea, mi-ar fi dăruit o mână în semn de recunoştinţă?! Probabil i-aş fi mulţumit. Cum? Nu ştiu.
Cerul negru îmi scuipa-n cap boabe de porumb, simţind astfel, galbenul acela orange de care m-am îndrăgostit la prima mea experienţă sentimentală. Aveam aproape cincizeci şi patru de ani. Curgea noroi pe pereţii camerei închise, unde stăteam şi-mi priveam picioarele, parcă n-aş fi văzut niciodată zece degete la un loc. Văzusem întradevăr patru degete rupte, condimentate cu sânge, la ziua prietenului meu cel mai bun, acolo unde zeci de cuţite erau înfipte în fiecare mobilier luxuriant. Prin prisma faptului că noi, cei aflaţi în acest mic unviers, ne smulgem fiecare reciproc firele de sârmă din cap, aşa am putea să ne iubim mai mult, cu un val de căldură radiofonică, transmiţându-ne unul celuilalt condoleanţe la fiecare sărut. Sângele de pe bluza mea, purtată de tatăl meu acum trei ani, la manifestaţiile împotriva cancerului, s-a înnegrit. Vizualizarea femeilor colorate, îmi dă senzaţia că, nu eu sunt aici, ci ele există în prezent, făcându-mă să mă întreb de ce dracului pământul ne ţine drepţi, în picioare... ar fi mai cinstit să ne privim la orizontală, poate aşa vom fi mai uniţi, cred.
Treisprezece ani au încercat să mă ucidă. Nemernicii. M-au lăsat liber printre aceşti monştrii, m-au distrat prin fel de fel de baruri, mi-au dat să beau pe gratis şi mi-au înfipt în gură două ţigări în acelaşi timp, aprinse cu respect. Nu m-au făcut să-mi revin în starea în care mă aflam odată, atunci când femeia pe care o visam noaptea, îmi apărea în pat a doua zi când mă trezeam. Mă mângâia pe piept, spunându-mi că „nimeni nu va şti niciodată de ce tu ai să rămâi fără niciun ban”. Acum totul are o logică. M-au tâlhărit inumanii aceştia graşi, cu lichidul din burtă lăsându-se înspre picioare, cu ochii ieşiţi din orbite, parcă văzuseră femei îmbrăcate. N-am să las gravitatea lucrurilor să devină şi mai gravă, am s-o fac simplă, cât mai simplă cu putinţă.
Luna dinspre dreapta mea mă privea cu urechiile ei rupte, atârnând de câte vreun crater în stare solidă, n-am oprit sentimentul acela de adoraţie pentru „LunAna”, aşa cum îi spuneam de fiecare dată când ne vorbeam. Distanţa dintre mine şi ea nu e foarte mare, defapt nu e niciuna. O aud perfect. O simt mai aproape decât o simt pe Sorana, fata aia pe care am înjunghiat-o acum doi ani, de ziua ei. Şi n-am primit nimic în schimb. Tot la aceeaşi concluzie ajung de fiecare dată – îşi bat joc de mine, cu dragoste profundă.
La vârsta a patra, prin care mi-am târât trupul de curând, am simţit pentru prima oară gândacii verzi de pe mâinile mele albe, care mă sărutau cu o dorinţă abstractă, cu o senzualitate animalică, de care nu mai avusesem parte, în viaţa petrecută aici, printre noi. Mă gâdilau de multe ori, dar nu-i băgam în seamă, fiindcă altfel m-ar fi părsit şi aş fi rămas singur, alături de Vera, femeia carea avea trei mâini şi pe care o îndrăgostisem de mine. Da, vă spun sincer, are trei mâini. Şi eu am rămas şocat atunci când am văzut-o prima dată. Îi lipsea mâna stângă. Mi-a povestit apoi că şi-a pierdut-o într-o luptă corp la corp cu o altă femeie. Se măcelăreau reciproc pentru o bucată de bărbat lăsată pe drumuri de un alt cuplu, de doi masculi, unul blond şi altul brunet. I-am zâmbit şi am făcut-o să se oprească din povestit, nu din cauza subiectului, ci din pricina „LunAnei”, care îmi tot şoptea la ureche fel de fel de aberaţii, cum c-ar fi o minciună, c-ar fi văzut-o ea cum şi-ar fi rupt mâna stângă de fericire. Nu ştiam cu ce să-i mai atrag atenţia, însă peste puţin timp, am înfipt-o cu spatele de patul meu şi-am învelit-o cu un cearceaf.
Totuşi mă-ntreb de ce privesc în mine aceeaşi privire pe care o regăsesc în google-ul propriei mele speranţe de a scăpa într-o lume mai puţin vizibilă şi mai inocentă, căci astfel voi putea servi tot ceea ce ni s-a dat, cu zâmbetul pe mâna stângă a Verei.

Va urma.

SECRETUL ELISEI DORESCU

2008-08-27T12:14:00.004+03:00

(fragment)

Secretul timpului care se scurge pe pereţii camerei ei în formă de Z...

N-am întâlnit niciodată o femeie a cărui secret să fie ţinut bine ascuns într-un sertar de la noptiera patului, amestecat prin sute de scrisori şi băgat într-un plic închis la două capete. Ce să însemne această exigenţă morală, a unei persoane de sex F, nu pot înţelege.
Ziua de ieri a fost prost începută de către cea care acum face un duş rece. Picăturile propulsate de acel duş pe geamul cabinei, provoacă un zgomot puţin decalat, neauzindu-i cântecul ei preferat, pe care-l fredonează. Acest lucru mă face să-mi iau inima în dinţi şi să caut ca un disperat prin teancurile de hârtii din sertarul acela pe care scrie mare „secretul meu”, acel plic intim al femeii cu care mă distrez de câteva săptămâni bune încoace. Panorama intrării ei în cameră, goală, cu un prosop învelit în jurul brâului, face din mine un maldăr de incertitudini şi, să am curiozitatea de a o întreba ce poate ascunde un nenorocit de plic, astfel încât este bine ascuns într-un sertar pe care mai scrie şi „secretul meu”....
Nu-mi răspunde. Îmi aruncă o privire de sus, căci eu eram în pat, iar ea la marginea lui şi, după câteva clipe îmi zâmbeşte spunându-mi: „De ce vrei să ştii?”. Curiozitatea pe care o aveam acum trei minute, mi se pierde prin buzunarele adânci ale pantalonilor mei negrii şi, mă trimite cu gândul la o nebunie cruntă, de altfel să încep cu interogarea femeii speciale la ea în cameră, dezbrăcată, udă din cap până-n picioare...
„Secretul e acela care nu-l cunoşti, corect?”. „Atunci de ce te ascunzi de mine, de ce trebuie să ai secrete faţă de mine?”. „Nimeni nu mi-a ascuns atâta timp ceva, tu de ce o faci?”. Mă privea cu ură. Îi simţeam gândurile aflate în ea cum erup ca un vulcan. Toate ghearele trupului ei se năpusteau asupra mea ca nişte arme mortale, gloanţe ori săgeţi otrăvite.

„Dacă e secret, de ce îţi bagi nasul?”

O întrebare la care am rămas pe moment blocat. Nu ştiam de unde să-i dau răspunsul. Imaginaţia mea la ora aceea, trecută de miezul nopţii, nu mai putea produce nici măcar o linie verticală străpungând un cerc ori un pătrat. „Dacă e secret, atunci mă opresc din această manifestare a curiozităţii mele.”, însă nu înţelegeam de ce dracului scria pe sertarul ăla „secretul meu”?! Dacă era un secret, nu trebuia să fie scris, fiindcă oricine ar fi avut curiozitatea stârnită să caute acel secret, nu?
Defapt nu mai îmi pierd timpul cu aflarea acestui nenorocit de secret, şi mai bine tac, înghit, beau un pahar de vin roşu, iar apoi mă lungesc cu picioarele-n sus în patul ei şi o aştept să vină acasă. Ea are obiceiul să întârzie. E obosită, dar îmi înţelege dorinţa. Se trânteşte şi ea în pat lângă mine, alunecându-i mâna dreaptă pe pieptul meu. Mă seduce şi o seduc. Nu trec nici cinci minute şi, se ridică brusc din pat, îşi face un ceai fierbinte, îl bea, iar apoi mă trimite acasă, fără nicio explicaţie. Am plecat, însă toată noaptea aceea, mi-am petrecut-o stând în fund pe marginea drumului şi gândindu-mă ce naiba o fi apucat-o de a făcut gestul ăsta de prost gust...
A doua zi primesc o hârtie mototolită sub pragul uşii. Citesc: „Dacă e secret, de ce îţi bagi nasul?”
Peste trei ore, citesc în ziare, despre marele secret al Elisei Dorescu. „Moartea ei a fost provocată de acel secret pe care ea îl ţinea ascuns în propria-i casă.” / „Anchetatorii susţin faptul că un tânăr, cu o zi înainte a intrat la ea în casă şi ar fi omorât-o.”

După două luni.

„La Jilava e bine. Mâncarea e proaspătă, uneori. Colegul meu de celulă este orb şi a fost închis fiindcă a reuşit să spargă codurile secrete ale clienţilor unor două bănci din Marea Britanie. Am recitit volumul „Dreptul la timp” a lui Nichita Stănescu şi mi-am dat seama de ce timpul este întotdeauna contrar vieţii. Mai am de stat încă opt ani aici, şi-o să mă pot gândi în linişte la tainele femeii pe care am iubit-o, o iubesc şi o voi iubi până când îi voi afla secretul.”

NU-MI PASĂ!

2008-08-26T00:28:00.003+03:00

Nu-mi pasă!

Nu-mi pasă de preşedintele României, oricum ţara în care voi trăi de acum înainte va rămâne la fel. Nu-mi pasă de atitudinea celor care mă cunosc. Nu-mi pasă de cei care ascultă în fiecare zi manele ori rock ori hip-hop. Nu-mi pasă de cei din jurul meu, fiindcă dacă mi-ar păsa, nu m-aş mai putea ocroti pe mine. Nu-mi pasă de incultura care putrezeşte în jurul meu. Nu-mi pasă de cei care cred că viaţa nu merită trăită din plin. Nu-mi pasă de femeia cu care mi-am tras-o noaptea trecută, oricum „şi pentru asta suntem făcuţi”. Nu-mi pasă de duşmanii pe care îi am, de aceea există, ca să-ţi facă viaţa mai frumoasă. Nu-mi pasă de sistemul în care trăim, de ministrul învăţământului ori de cel al transporturilor. Nu-mi pasă de oamenii care se cred intelectuali ori plini de cultură, fiindcă dacă mi-ar păsa, eu aş rămâne pe dinafară. Nu-mi pasă de noile spoturi publicitare apărute la „teveu”. Nu-mi pasă de cei ce cred în Dumnezeu, fiindcă ştiu că eu sunt unul dintre ei. Nu-mi pasă de aglomeraţia din Bucureşti, oricum chiar dacă ai lua-o pe jos, tot acelaşi timp ai face. Nu-mi pasă de săraci şi nici de cei bogaţi, fiindcă fiecare dintre ei au puterea de a se ajuta unul pe celălalt, bogatul să-i ofere bani săracului, iar săracul să-l educe pe cel bogat. Nu-mi pasă de un viitor al treilea război mondial, fiindcă din totdeauna mi-am dorit să trăiesc pe viu, emoţiile eroilor sau oamenilor, povestite în cărţi. Nu-mi pasă de tine, fiindcă nici ţie nu-ţi pasă de mine.

Nu-mi pasă decât de incinta în care mă aflu acum şi de cel ce se află în ea. Nu-mi pasă decât de pachetul de ţigări pe jumătate gol. Nu-mi pasă decât de cafeau pe care o beau în fiecare dimineaţă (uneori şi seara). Nu-mi pasă decât de anonimul cu care vorbesc în fiecare zi. Nu-mi pasă decât de mine şi cel ce se află în mine.

Şi totuşi, nu-mi pasă de soarele care răsare şi apune, fiindcă oricum el îmi este prieten.

MÂINE, AZI ŞI IERI

2008-08-21T23:24:00.004+03:00

„Singura diferenţă: doar ţigările mele au sens, mâine, azi şi ieri.”

Nu ştiu unde mă aflu acum. Poate ieri ştiam, nu sunt sigur. Mâine, Delia, îmi va trimite prăjituri cu aromă de sex. Mi le-a promis de ceva timp. N-am să uit felul în care dublura ironică a chipului ei, mi-a străpuns în trup, adânc, până la nivelul unghiilor. Cafeau asta din faţa mea mă strânge groaznic. Ţigara s-a fumat singură. Nu-mi mai pot dezlipi ochii de ecranul televizorului. „România şi Turcia propun o înţelegere pe cale paşnică între Rusia şi Georgia.”, iar noi stăm în infern cu picioarele agăţate de fotoliu, uitându-ne la filme porno, după ora douăsprezece noaptea.
Delia mi-a scris un poem. Mi l-a trimis prin mail. Yahoo-ul nu-mi merge momentan. O să-l citesc probabil mâine dimineaţă, atunci când mă voi trezi să-mi uşurez corpul şi să beau un pahar de apă rece. Inimaginabila stare de căldură mă duce cu gândul în Africa, acolo unde toţi oamenii îşi trăiesc destinul, indiferent de condiiţiile oferite de stat. Apoi, ce să mai comentez în privinţa stării mele de dependenţă, a coliziunilor dintre Georgia şi Rusia ori a poemului scris de fătuşca asta frumoasă, cu sânii urcaţi şi potriviţi bine-n piept.
La urma urmelor, mail-ul stă să fie dezarmat. Ţigarările astea ieftine vor fi dispărute în câteva ore, şi apoi nimeni nu-mi va simţi lipsa, poate nici Delia.

Mâine mă voi duce în Herăstrău să beau „bere rece ca la Polul Nord”. Dacă o să-mi treacă prin cap să fug din ţară peste câţiva ani, cu siguranţă mă voi îndrepta înspre sudul Bucureştiului, acolo unde se construieşte un al treilea aeroport. Bine că ea nu va şti unde să mă caute. N-am reuşit să ajung la terasa Astrodom pentru a viziona filmul inspirat după povestirea renumitului scriitor Edgar Alan Poe, „Prăbuşirea Casei Usher”, dar m-am bucurat de lenevirea provocată trupului meu, în casă.
Singura veste bună pe ziua de azi este că tramvaiul 4 a fost repus în circulaţie. O să mă pot duce mai des la Delia, să-mi mai satisfac încă o dată şi-ncă o dată şi de câte ori va fi cazul, plăcerea gustului unui vin roşu, iar apoi lungirea trupurilor noastre pe covorul alb. Am ce să-i povestesc. Am trecut prin multe în ultima vreme. O să mă retrag la tv, şi-am să mă holbez la „Imperiul minţii”, un film despre călătoria minţii în abisurile subconştientului uman. Sper să n-adorm şi să mă sune Delia. În noaptea asta, vreau să-i aud vocea şi s-o provoc la un duel mâine seară – un vin roşu şi ceva povestiri pe covorul alb?!

(FE(EL)LE) - Feel-El-Elle

2008-08-20T23:29:00.005+03:00

Nu m-am putut despărţi de acel gând care mă răscoleşte în fiecare moment mai puţin bizar din ziua mea de trai în acest oraş gotic. Şi astfel am început să-mi calculez, în stil matematic, timpul în care aş parcurge distanţa dintre porţile sufletului meu şi porţile sufletului tău. Eşti în pragul uitării, dar mai poţi privii în faţă, viclenia iubirii, spânzurată, plină de sângele negru al celor care te-au umilit sentimental. Ai grijă, draga mea Amy, de cruda inspiraţie a celui care te-a măcelărit cu trupul, şi fii atentă din dreapta cărui şurub va sări piuliţa aia dornică de amor industrial – pe scările prăfuite ale fabricii comuniste, de acum înainte trăită în trecut pe veci. Nu o să poţi admite simplul fapt că dragostea durează mai mult decât întreaga ta viaţă. Dar te pot contrazice, dacă-mi permiţi şi-mi dai dreptate: ai cunoscut vreodată înţelesul vieţii pus în acelaşi spaţiu cu cel al iubirii? Defapt, ai încercat să iubeşti în acelaşi ritm precum ţi-ai preţuit viaţa în momentele de decădere magistrale?

- Nu. Ori poate n-am înţeles sistemul de operare.

N-ai înţeles fiindcă tot ceea ce tu eşti, rămâne aici, iar tot ceea ce tu iubeşti, se divide în acei atomi care produc reacţii adverse sentimentale, aşa cum ea plânge cu lacrimile ajunse-n vârful picioarelor, cauzată de dispariţia trupului tău, al cărui suflet nu mai cunoaşte realitatea, ci doar irealul, trăind în acel univers de dincolo de lumea vie palpabilă – acum ai descoperit sensul?

- Poate, voi încerca cu siguranţă.

Să nu încerci prea târziu, să nu te grăbeşti. Ştii tu motivul principal pentru care gândirea unui om îşi spune adio, la reîncarnarea produsă cu câtva timp după plecare?

- Nu.

De ce toate răspunsurile tale sunt negative?! De ce îţi este teamă de dispariţia mea?! Amy, regăseşte-te printre îngeri, cautăţi diploma de pământean şi întoarcete printre noi, acum, când toamna îşi schimbă statutul, acela de regină a culorilor de dragoste. E atât de frumos să-ţi mângâi pruncul înfăşurat în cearceaful acela alb, curat, frumos mirositor. Şi tu, ce aştepţi?

- Să te pot cunoaşte mai bine, precum Einstein a cunoscut fizica universului.

Crezi c-ai să reuşeşti? Cunoşti tu toate aceste formule de care depinde atracţia noastră corporală? N-aş fi sigur de asta. Cel puţin Damian mi-a scris un intro, despre care se tot vorbeşte, şi-n care specifica ritmul bătăilor inimii într-o oră. Sunt multe, foarte multe, cam atâtea câte sărutări mi-ai oferit, şi-ncât am conceput această formulă de cunoaştere.
În tipicul tău feminin se pot constrânge doar teoriile marilor fizicieni şi matematicieni, astfel încât să mă prinzi în fapt, alături de fiinţa ta nemărginită, ruptă şi remontată în planul sentimental propulsat în vasta epocă modernă, în acea epocă în care dragostea durează mai puţin decât o viaţă lăsată de Dumnezeu, iar cel mai hidos moment al ei, este simpla comutare a sentimentelor neadevărate, şi-atât.
Pentru că noi doi, suntem defapt două motive pentru care cel de-al treilea trăieşte, acum ai înţeles, Amy?

- .....

LUCARLA

2008-08-12T22:24:00.003+03:00

DA!

Am hotărât. A început maratonul romanului “LUCARLA”. De ce spun maraton, pentru că sper ca până la sfârşitul anului 2009, să-l finalizez. Am început să scriu la acest roman acum şase luni, însă m-am oprit, fiindcă nu eram sigur pe mine, nu voiam să scriu ceva ce nu-mi place, iar atunci când îl terminam să-l arunc la gunoi; era o muncă depusă atât fizic cât şi psihic, şi astfel am încercat să mă stăpânesc, spunându-mi: “Stop!”.
Despre ce este vorba, dacă mă întrebaţi, o să am un pui de nesimţire în mine, şi-o să vă spun – “nu ştiu, nu mă-ntrebaţi”. Prefer să îl termin, să-l promovez, iar apoi să vă invit la lansarea lui.

_____________________________

o Coperta 1 este doar o monstră. o

OCHILOR MEI, (CU DRAG!)

2008-08-11T02:17:00.002+03:00

„N-ai prestat prea bine, iar vântul a suflat, ştiai că vine şi te-a luat.”

E morbid, sinitru, acvatic, ceea ce se întâmplă în spaţiul ăsta celest. Aici e cald, dar bate vântul din când în când, iar atunci când bate, e teroare. Mona nu ştia să pronunţe cuvântul „claustrofob” şi nici nu ştia prea bine ce înseamnă. Mi-a zis că l-a auzit la amicul ei Radu, fără să-şi dea seama, a bufnit în râs, într-unul din care cu greu te mai poţi opri. Evident că i-am căutat scuzele necesare pentru a nu se face de râs, de la atâta râs, era oarecum logic. Dar peste noapte, s-a întâmplat acel ceva ce nu voiam să se petreacă. M-a trântit în pat şi m-a epuizat rapid. Da, am jucat Black Jack, până m-a lăsat fără niciun ban în buzunar. E norocoasă. „Du-te într-un casino, frumoaso, şi lasă-i pe ăia fără niciun ban în buzunar, nu ţi-am făcut nimic, ca să te porţi aşa cu mine.” A râs din nou, ca o nebună scăpată de la spitalul 9. Ai putut să controlezi jocul acela mai bine decât ţi-ai controlat viaţa.

Bulevradul Iuliu Maniu, se divide în două linii perfect paralele, despărţite de un culoar intrigant de pământ sădit cu gazon românesc. Furnici ce mişună continuu, zi de zi, noapte de noapte. Infecţia totală a acestor imagini, o reprezintă acele puncte sinistre, care se mişcă cu o viteză mult mai mică faţă de mişcarea celulelor nervoase din corpul Monei, care iar râde în hohote, iar asta mă disperă, şi mă face să decurg la anumite gesturi de om bolnav psihic, dar nu sunt, aşa că... mă retrag.

Cercurile şi triunghiurile din vitrina asta nu sunt adevărate. Cum să nu? Geometria nu s-a schimbat. Dar asta nu poate să excludă posibilitatea de a obstrucţiona intenţia mea firească de a-mi schimba iluzia din faţa ochilor mei morţi. Deci, surprinzător, inumanii aceia de pe stradă, care înjură şi scuipă la fiecare pas, se pot numi triunghiuri ori cercuri adevărate. Ce legătură există între aceste două principii? Simplu – nu sunt principii, sunt realităţiile mele negre.

Mona, mai râzi te rog, c-am adormit pe canapeaua asta incomodă. Aş dori să mă vezi dezbrăcat, în uniforma aia lăsată de Dumnezeu, dar n-ai putea rezista tentaţiei de a-mi analiza corpul, şi asta mă face să cad totuşi lat de somn, aici, la tine acasă. Ah, şi încă ceva, nu lăsa ordinea asta să predomine; vreau ca mâine dimineaţă, când mă trezesc, să cred că ţi-am analizat fiecare milimetru alcătuit din bucăţile de carne ce-ţi învelesc sufletul şi tot ceea ce înseamnă interiorul tău uman. Ai înţeles?

....

INFECŢIA PREZENTĂ PRINTRE NOI

2008-08-07T23:03:00.001+03:00

N-am încetat niciodată să fac diferenţa dintre omul primitiv şi cel din prezentul nostru. Aş fi un ipocrit murdar în fund, dacă m-aş mutila singur cu afirmaţia banală că – omul din prezent are aceleaşi calităţi şi defecte ca omul primitiv. Nu mai pun la îndoială faptul că Ela se distruge singură, bazându-se pe prietenul ei imaginar, agăţat sus pe tavanul camerei ei, cu faţa în jos şi cu picioarele atârnate, imatur de slăbit fizic, dar şi psihic. Arunci o piatră în geamul vecinului, face scandal şi cheamă poliţia. Domnul poliţist, unul deştept, atrage asupra lui toţi oamenii, punându-i să sară-ntr-un picior, iar apoi să se rostogolească de trei ori în trei secunde. Şi? Ce rezolvă? Mai punem la dosar şi inimaginabila traiectorie a curvei Sara, aia care se distrează degustându-i fiecărui bărbat obiectul său manipulator de bază. Şi? Ce rezolvă? Nimic. Ori poate se distrează de prostia unora care cred că acum 2000 de ani, omul nu se regula la colţul străzii, şi n-avea nici prezervativ cu gust de banane, pentru unele blonde, fane. Dintr-o dată mi-am dat seama că omul ăsta de astăzi, specia din care fac parte şi eu, se scurge pe mâna dreaptă a universului abstract, care se joacă cu noi, aşa cum crede el de bunăvoie şi nesilit de nimeni (sau poate doar de ceL care l-a creat).
Discutam acum patru zile cu un amic de-al meu, conceptul de manipulare a societăţii premoderne, una care atârna ca un cârnat pus la afumat. Râdeam amândoi. De ce? Habar nu aveam. Ştiam doar că „Miţa”, fata aia perversă care a încălecat pe un cal acum o săptămână, refuză să se mai dea jos. Şi? Ce rezolvă? Tot nimic. Acelaşi nimic expirat.
Poate că martorii acelei discuţii, au de spus câte ceva, împotriva noastră, dar nu ne interesează.
Şi dacă omul primitiv se ştergea la fund cu frunze, iar acum noi ne sinchisim să cumpărăm hârtie igienică cu miros de căpşuni stricate la 10 lei, ne aduce la cunoştinţă ceva important: câţi dintre noi ştim sau măcar ne-am întrebat, de ce ăia din trecut, au dus-o mai bine, iar noi, ne plângem că murim de foame şi că ne regulăm fără menajamente în orice loc public, sau că ne masturbăm infecţia din creier?! E simplu. Globalizarea umană şi tehnicile de manipulare făcute cu bani pentru a produce bani, ne-au dat peste cap, şi ne-au urcat capul ăla de jos, sus. Ne mirăm de ce mirosim în halul ăsta? D-aia. E evident faptul că imaginaţia unora au creat un exces de infecţie globală – şi ne mai întrebăm de ce nu suntem mai naturali – din pricina celei sau celui care a gustat din fructul vieţii, în spatele blocului, iar acum nu are cu ce să se şteargă. Are cineva un şerveţel cu gust de... cu ce gust vrei mă?... de levănţică, să-i dăm săracului să se şteargă pe mâini? Eu unul n-am.

SIMFONIA URBANĂ (articol)

2008-08-06T23:17:00.002+03:00

Epitete, metafore, personificări, comparaţii şi multe altele.
Despre ce e vorba în „Simfonia Urbană”, pot spune doar că indiferent de nostalgia bucureştenilor, traficul agitat din centru până-n măduva oraşului, se aşează cap la cap cu celelalte „mici” bazaconii propulsate pe harta unui oraş modernizat de dragul „banilor”.

Căci tot veni vorba de sarcasmul orelor trecute de fix (19 – 20), am să mă decid în sfârşit (sper) să culeg din naşterea acetui zgomot ciudat al motoarelor, fiecare dintre posibilităţile omului de a-şi băga sensul său propriu în sensul aglomeraţiei urbane. Defapt nu cunoaştem toţi direcţia în care muritorii de rând îşi plimbă trupurile prin mijloacele de transport în comun, fară ca cei de „jos”, din maşinile clasice, ori din maşinile „de bani gata” să aibe habar de ce iad ne este în stare să ne fie pus ca o condiţie a unui cetăţean normal, căruia i se adresează domnul primar, actual domn’ doctor Oprescu – pe deasupra intimitatea noastră ne este sugrumată de mirosul dulce-acrişor al celui de lângă noi.

Teea, mi-a spus într-o zi că nimeni nu va putea face ceva în legătură cu asta. După trei luni de zile a murit. Din ce cauză? Nu ştiu. Mi-a părut sincer rău, era o fată de treabă, prietenoasă.

Descovici, bunul meu prieten, mi-a arătat o poză din Viena, un oraş în care am fost, l-am vizitat din scoartă-n scoarţă, şi-am constatat cu stupoare că ăia de acolo, austriecii, dragii de ei, au foarte puţine mijloace de transport în comun, ca număr, însă ei au habar de ce înseamnă civilizaţia, strictul necesar de oameni aflaţi într-un mijloc de transport în comun, ba mai mult, traversarea de la un cap la altu’ al oraşului, nu durează mai mult de treizeci de minute, şi vorba aia, e mare a dracului, Viena asta.

Noi ne simfonizăm în continuare cu Mercedesurile astea noi, albe, de-acum cam jegoase, ne facem de cap atunci când avem drum în celălalt capăt al capitalei şi, ne sinchisim să înţelegem problemele grave ale celor care ne conduc frumoasa noastră capitală.

Şi-n fond şi la urma urmelor, de ce dracu ne agităm noi atât, când ştim deja în ce ţară trăim, iar pe deasupra, mai ştim şi că eminentul nostru popor suge din carnea intelectuală a marilor oameni de vază din întreaga lume, căci pe micile ecrane de pe youtube, ne vedem noi înşine cât dă dăştepţi estem.

MATEMATICA DE ZI CU ZI

2008-08-06T00:44:00.001+03:00

Să ne închipuim că femeile ar fi pătrate, iar bărbaţii, cercuri. Ce-ar însemna?! Am putea descifra codul prin care el s-ar putea unii cu ea, un pătrat într-un cerc?! Aberaţii, a strigat Elisa. N-am băgat-o în seamă, şi nici n-am introdus-o în cerc. Dacă stau şi mă gândesc puţin, ar fi ieşit o formă destul de interasantă. Matematica prin geometria ei, ar fi scandalizat din răsputeri prin toată lumea. Unde s-ar fi ajuns, dacă cercul ăla mort de beat din dormitor ar fi fost străpuns de curva aia pătrată de la colţul străzii?! Poate că marinarii de pe vasele selecte din Oceanul Pacific ar fi fost interesaţi de geometrie, la fel cum şi secretarele alea în fuste scurte, pe tocuri, ar duce cu ele în gentuţa feminină un manual de geometrie. Haios, nu zău?! E deprimată, probabil c-a rămas corigentă la geomtrie în liceu. Şi ce dacă?! Mie oricum îmi surâde idea de a înlănţui o marjă de eroare de + / - 2 % la capacitatea unui pătrat de a intra într-un cerc. De aceea am rămas la Elisa noaptea trecută, mi-a povestit totul despre Pitagora, despre diametrul unui cerc, toate posibilităţile alea în care orice pătrat poate fi introdus în orice cerc, şi m-am distrat.
Ce puteam să fac, atunci când domnul de deasupra noastră bătea disperat în perete, era şi el nervos, nu îşi găsise probabil pătratul necesar pentru noaptea aia. I-am lăsat un bilet în uşă, când am plecat, în care scria: „Cel mai bun lucru pe care-l puteţi face, este să găsiţi un (număr la pătrat) pe care să-l adunaţi cu toate gândurile dumneavoastră.”, apoi peste câteva zile, am primit un semn de la Elisa, spunându-mi că cel mai mare scandal a fost a doua noapte. Câte pătrate o fi găsit?!
Presupunem că ştim. Ce? Geometrie. Şi, ce facem? Ne punem la masa de lucru şi încercăm să aflăm toate posibilităţile simple de a comunica cu un pătrat. Dacă ne dă cu „rest”, vom putea privi atunci printr-un alt punct de vedere, unul în care ea va fi subordonata unui cerc mare, imens, în care se află mai multe pătrate mici, firave.
Am înţeles. Voi, aveţi ceva de spus? Revin imediat. Mă duc să-mi caut un pătrat prin oraş, iar dacă nu găsesc, voi distruge geometria, şi mă voi ocupa din nou de aritmetică. Poate e mai simplu să calculez cât fac 1 + 1.

MULŢUMESC, VAMA VECHE!

2008-08-04T23:50:00.003+03:00

Şi-am fost la mare. A fost soare, cer senin, cald, iar noaptea răcoare. Am făcut şi plajă, am mâncat şi ca unul care n-are bani şi stă cu foamea-n gât, la shaormeria din Vamă. Apoi m-am distrat copios în Spice, la ziua lui Dani, fratele soţiei lui Oreste. N-am băut, i-am lăsat pe ei să se distreze, despre Spice, numai de bine. Când am încercat să mă retrag înspre cazare, mi-a zis Oreste să mai rămân. Nu ştiam de ce... eram puţin obosit. Ce a urmat, nu vă pot descrie în cuvinte, însă o să încerc.
M-a luat la o masă mai intimă şi m-a întrebat dacă îmi place magia, iluzionismul. I-am răspuns că da. Eh, câte trucuri cu cărţi, batiste, ţigări, mingii mi-a făcut, dragul de el Oreste, că nu mai ştiam unde e plaja, unde sunt eu, câţi bani mai am în portofel... Distracţia era în toi, iar nimeni nu producea vreun zgomot fără să fie unul plauzibil, unul care să te facă să zâmbeşti. Am trecut şi pe la hotel Laguna, unde era cazat Oreste şi Mihai Mărgineanu. Acolo, din nou, Oreste împreună cu Cezar au mai făcut nişte trucuri care au lăsat mască multă lume aflată la faţa locului.
„Mafia”, mi-a plăcut. Jocul ăla unde există doi killeri, un poliţist şi nişte cetăţeni. Culmea a fost că de fiecare dată am căzut „killer”, iar ultima oară, am reuşit să înving o ceată de oameni cu experienţă, cu mici supărări produse după joc, însă vorba aia care o ştim cu toţii rămâne în picioare: "când eşti un om cu cap, supărarea îţi trece repede."
De „Kanasta”, n-am ce să zic, c-am pierdut şi-am şi câştigat. Ţin să mulţumesc tuturor celor care m-au făcut să mă simt bine.
Mulţumesc Mării Negre, lui Cezar, lui Oreste, Alexandrei, lui Bolog, lui Dani şi celorlalţi cărora le-am produs o impresie bună.
Va fi cazul să mă reîntorc la mare, în Vama Veche, pe 21 august, la piesa de teatru realizată de amicu' Grig Marin, iar pe 28 august o altă poveste despre ziua familiei Oreste.

„Oreste, eu cred că eşti un mare killer, împreună cu Balint!”
„Amice, eşti nebun, te dai de gol, tu eşti un mare killer, împreună cu Sabina!”
„Eu cred că vă certaţi inutil ca doi cetăţeni cinstiţi”, am zis eu...

Sfârşit. (după care urmează un nou început).

POEM 14

2008-07-28T22:48:00.003+03:00

Şi dacă cele patru ace
îmi vor străpunge carnea
tot n-am să mişc, din acest loc sacru
în care mă aflu acum, aici,
unde imaginea dominantă eşti tu,
ori vibraţia unui aparat tehnologic ultramodern...
Am încercat să te găsesc în reţeaua telefonică,
te-am căutat în toată lumea, dar nu te-am găsit.
Mâinile-mi sunt palide, tremură de frica unui asalt
telefonic de proporţii – unde eşti?!
Şi dacă cele patru ace mă vor împiedica
să te găsesc, atunci voi colabora cu cei dintâi oameni,
care vor râde cu gura până-n pământ, atunci

când vor asculta neliniştea mea.
Şi dacă norii se vor transforma în chipuri umane,
vor râde şi ei la fel, se vor strânge şi vor forma
o cameră închisă pentru o eternitate cu margini diforme,
iar atunci voi naşte trupul meu din trupul tău
şi ne vom numi: „cei ce n-ascultă şi nu simt nimic”.
Şi dacă toate aceste lucruri mărunte, vor dispărea,
m-aş simţi un pic mai rece, mai nesigur de ce se întâmplă...
dar promit că te voi căuta mereu, oriunde, în telefoane,
în reţelele de internet, în blocurile turn, în bănci,
în orice loc unde te-ai putea ascunde de mine...
Şi dacă atunci te voi găsi, te voi pierde din nou,
şi-am să-ncep să te caut, iar şi iar, până când
vei înţelege tehnologia sentimentelor mele...
şi dacă o vei înţelege, am să te iubesc mai puţin
decât iubeşte lumea visul – nu-ţi fie frică,
chiar dacă o să mor, o să te caut şi de acolo,
îţi voi da un telefon cu număr ascuns, iar tu vei răspunde,
şi-ţi voi spune că oriunde eşti, sunt şi eu, alături de tine,
alături de noi...

_______________________________

[Model: Ioana L. Cucoş]

GOOD NIGHT, LADY REZME

2008-07-28T00:37:00.004+03:00

Lady Rezme,

N-am încetat nicio clipă să provoc silă unor oameni ca aceea care se tăvălesc miraculos în secvenţe murdare, cum ar fi acela de a simula un sărut între cel şi cea pe care acum ceva vreme mi-am sădit-o în minte. Acum, vremea nu mai aşteaptă, s-a schimbat şi ea, are alte haine, alt look, şi de aceea nu se mai pot emite pretenţii de stagnare. Locul e acelaşi, Bucureşti.

Ayani nu-mi mai răspunde la telefon. S-a supărat pe mine fiindcă trista noastră poveste de dragoste s-a sfârşit stupid. Cum trece trenul prin fiecare gară mică, aşa am trecut şi noi prin momente plăcute, însă oamenii se schimbă foarte des, curios.

Noaptea despre care am tot vorbit, aceea când mi-ai zâmbit, fără să şti de ce, n-am uitat-o, şi-am povestit-o şi lui Rex, câinile labrador crescut şi iubit de Dya, amica mea cea mai bună. Mi-a răspuns cu-n lătrat şi cu-n dat din coadă, semn că i-a plăcut. Oricum nimeni nu va şti niciodată replica pe care ţi-am dat-o atunci când unii credeau că sunt pe moarte (o moarte sentimentală).
Şi uite că, toamna a început. Plouă, mai des şi mai urât, dar îmi place. Se simte acea răcoare iubită de noi, ăştia mai romantici (nu mă consider un romantic, ci doar preţuiesc sentimentele). Chipul tău mi-ar fi putut provoca o dezordine în suflet. N-am nimic acum, sunt bine. Ai uitat să-mi zâmbeşti ultima oară.

- Ţi-am explicat de atâtea ori, femeie, cum se ajunge la ceainărie. Prima la stânga după ce treci de parcul Grădina Icoanei.
- N-am înţeles prea bine. O s-ajung repede.
- Nu te grăbeşte nimeni.

Cu capul în nori. Iubeşte. Nu mă-ntreb pe cine, e treaba ei, dacă vrea să-mi arate, o s-o facă, nu-mi fac griji.

- Un „Love Passion”, vă rog!
- Imediat, altceva?!
- Şi biscuiţi cu cremă de cafea.

Îmi plac. Defapt îmi place cafeaua. Ei nu-i place. N-o înţeleg, probabil din cauză că nu fumează. Nu-şi trăieşte viaţa periculos, precum o fac eu, fumând un pachet şi ceva de ţigări pe zi, mai ales dacă n-am stare. De acum înainte nu-mi mai petrec ziua singur, într-o ceainărie, nu pot să beau un ceainic întreg. Poate data viitoare o s-o invit şi pe ea, sper să accepte întâlnirea cu mine. Mi-e frică.
Şi acasă e bine. Nu e aşa mult zgomot. Ai de înţeles ceva din ce-am spus până acum? Ar fi bine să nu te gândeşti prea mult la asta, îţi iroseşti timpul degeaba.

Am şi somnul trezit în mine. Nu mai am ce să-ţi spun, doar lucruri mărunte, pe care ţi le voi spune atunci când gustăm „Love Passion”, cum ar fi că te-am plăcut şi te plac în continuare, ori că inima mea se zbate ca un ticăit de ceas elveţian, ăla la care secunda lui este mult mai scurtă decât una normală.

Good night, lady Rezme!

_____________________

[Model: Raluca Resmeriţa]

BOOGIE, DE RADU MUNTEAN

2008-07-27T14:45:00.003+03:00

“Auzi, bă, fetele astea din discotecă ce sunt, curve, sau fete cu prietenii lor? Mimi Brănescu mestecă din greu la o şaormă cleioasă. Înghite şi răspunde: „Io cred că sunt curve cu prietenii lor”. ("Boogie" de Radu Muntean)

După ce revista de cultură Télérama scria, vineri seara, că filmul lui Radu Muntean prezent la Cannes, "Boogie", este dezamăgitor, sâmbătă, Le Monde, Libération şi Métro publică articole mult mai apreciative la adresa peliculei şi, mai ales, a regizorului Radu Muntean.

Le Monde scrie că, deşi povestea din "Boogie" este, la prima vedere, "de o banalitate deconcertantă", "miracolul constă în maniera în care cineastul face dezirabilă trivialitatea" tratată în poveste, "modul în care el (Radu Muntean, n.r.) ne face să credem în singularitatea subiectului, declinat, totuşi, de o mie de ori, a doliului tinereţii şi a imaturităţii". Cotidianul apreciază şi maniera în care a fost filmat "Boogie", precum şi "jocul revigorant al actorilor". "Vom adăuga la acestea şi tuşa de cinism dezinvolt şi de disperare surâzătoare, care face din cinematografia românească o pledoarie metafizică pentru imaturitate".
La rândul său, Libération constată că, deşi spectatorul prezent la Festivalul de la Cannes nu trebuie să se aştepte să vadă în filmul lui Radu Muntean secvenţa de pe afiş - Boogie, personajul principal, se plimbă gol pe plajă, ţinându-şi fiul pe umeri -, în schimb, filmul este bun. Cotidianul scrie că filmul, deşi nu este "strălucit, strălucit", el face lumină asupra "imbecilităţii inofensive: pentru cei frustraţi de ambiţii, pentru cei care se tem de a deveni adulţi, uşurarea adusă de o noapte de uitare plătită, mai rece şi mai tehnică chiar decât iluziile pierdute".

Să ne uităm cu toţii la cel care astăzi întruchipează problematica penibilităţii, cu frumosul aspect al tipului de om simplu, imatur. Şi da, la Cannes e mare tam-tam, dar noi românii suntem singurii cărora nu le pasă de “succesurile” pe care le avem.

MĂRGELELE TALE IUBITE DE MINE

2008-07-26T23:32:00.004+03:00

Mărgelele tale au un miros specific. Se cristalizează cu anotimpul de afară, dau o notă uşor ironică. Ce folos au ele, la gâtul tău şi-aşa subestimat de toţi necunoscătorii de frumos, în afară de acela al design-ului, un accesoriu mult mai important decât un parfum de iasomie, ori unul de trandafiri, nu cred, în niciun caz.
Dorinţa ta de seară va fi una extraordinară. Cum? Vrei un ceai fierbinte, unul indian? Preferai ceaiul negru acum ceva timp, te-ai schimbat, domnişoară. Două ceaiuri? Pentru cine? Nu, mulţumesc, nu beau ceai. (Mint, ştiu, n-am ce face în situaţia asta.)

Ellen, vino până la mine să-mi croieşti doi nasturi la costum. Te aştept în jurul orei 11. Mersi. La reveredere!

N-am început bine ziua, iar tu strigi la pereţii ăştia în continuu. Ştiu iubito că la mine ţipi, tocmai asta am vrut să subliniez, deranjezi pereţii, mai încet, îmi poţi spune că sunt un porc şi în linişte, nu mai trebuie să audă nimeni, decât eu. Mă iubeşti, ştiu asta, nu trebuie să mi-o spui prin telefon, te aştept diseară la mine, pe la 21:00.

Anita, toţi spun despre tine că eşti curvă. Nu trebuie să te simţi prost. Biblia spune că aceea este o curvă care se culcă cu un alt bărbat decât cu acela cu care este căsătorită. E ceva normal. Are şi femeia nevoie de o evadare, de o schimbare o dată la cinci ani, la fel cum şi bărbatul este nevoit s-o facă. Suntem oameni, iar animalele ne sunt zei, ne închinăm la ele, căci de la ele ştim să mâncăm, să producem, să vedem ce pericole ne înconjoară.
Iubito, ai stare! Trezeşti vecinul de deasupra, are şi el o vârstă, i-o fi şi lui poftă, săracul, are numai şaptezeci şi patru de ani, a fost inginer chimist, om inteligent, trebuie să-l respectăm.

Reea, nu uita că suntem făcuţi unul pentru celălalt (minciuna este pretutindeni, ascunsă şi-n adevăr), ai încredere în noi, vom învinge, nu te lăsa pradă bolii chiar în aceste momente, rezistă! De leucemie au scăpat mulţi, o să scapi şi tu!
...............
- Teddy, eşti invitat mâine la înmormântarea Reei, la 11 dimineaţa. Te aştept.
- Condoleanţe!

Cum ni se par nouă accentele alea de simţământ, atunci când ai da orice să primeşti ce ţi se cuvine, şi se întâmplă de multe ori să mori înainte de a-ţi spune rugăciunea.
Şi mărgelele astea, le voi păstra ca amintire, o să le simt în adâncul meu, chiar dacă în patul încă rămas al nostru, va sta alta, poate una urâtă, proastă şi curvă – o s-o înţeleg şi pe ea, e om ca oricare altul, dar cu siguranţă după ce-am să mă decid să elimin toate necazurile mele, îi voi arăta o poză cu noi doi, iar poate cu mărgelele tale, o voi sugruma de dragul amorului, să nu se simtă neiubită.

- Mai treci astăzi pe la mine?
- Nu pot, am de rezolvat un caz politic important, mâine trebuie să public articolul, atlfel mă concediază directorul.
- Păcat, aveam pentru tine un vin roşu sec, de care îţi place ţie...

Procedez ca un străin atunci când te privesc, şi nu-mi dau seama cât rău îţi fac, iartă-mă, am şi eu păcatele mele, dar în dragoste semnificaţia supremă e aceea de a te naşte încă o dată, plin de funingine, slăbit, mort de foame, şi de a rezista în faţa vieţii, doar cu ajutorul trupului dulce de lângă tine, atât mai am să-ţi spun, nu te teme, binefacerea sentimentelor mele, e sinceră, culcă-te, noapte bună!

_____________________

[Model: Ionela Badea]

BLACK DAY, WHITE NIGHT

2008-07-26T00:05:00.006+03:00

Unde-i zi şi unde-i noapte?

În simplitatea ei, se cunoaşte mirosul vechi al nopţii, care strigă după ajutor, clipă de clipă, de parcă ar vrea cineva să-i violeze intimitatea. Despre noapte nu ştim mare lucru, ori nu vrem să cunoaştem tainele ei, că nu vezi nimic, că nu-ţi zăreşti iubita lungită-n pat, cu picioarele desfăcute, cu mâinile ridicate deasupra capului, asta nu înseamnă că noaptea este neagră... aşa o vezi tu, însă dacă îţi pui ochii la gândire şi-ţi imaginezi un clinchet asurzitor produs de brăţările ei, iar dacă ştii esenţa intimă a imaginii ei, dezbrăcată până-n cel mai crunt păcat, o să-i vezi sânii, o s-o poţi muta din loc doar cu privirea, să se zbată ca un om lipsit de minte, cuprins de sentimentele unei femei ciudate pe care a zărit-o azi în staţia de metrou, şi-atunci o să înţelegi cum naiba se poate iubi cu adevărat.

Zi. Şi ce dacă-i lumină, eu oricum văd totul alb-negru. Părul ei de peste perna albă se scurge în negru. Bluza albă îi măreşte inima. Patul din care am gustat noaptea trecută era negru, acum e alb. Ce-aş mai putea dizolva? Trei sentimente, adăugând şi puţin mister, amestecând cu puţină candoare, doi sâni, două mâini, un picior, căci pe celălalt mi-l păstrez, de dragoste, doi ochi negrii, două buze albe şi... mai e ceva ce-am omis? Nu cred.

Poate luna care îmi trimite des scrisori de adio, spunând c-o să se sinucidă din cauza unor reacţii în lanţ produse de dragostea solară, [aş!] minte într-una, n-o cunosc?! De mâine îi voi dona ziua mea, iar ea îmi va dona noaptea ei, sper s-o conving, căci nimeni nu-şi cere scuze niciodată pentru cele mai frumoase clipe petrecute alături de corpul mişcător iubit, iar de aceea, regret încă o dată că m-am născut ziua.

Unde-i zi? - În simplitatea ei.
.....
Şi unde-i noapte? - În iubire.

_________________________

[Model: Ioana L. Cucoş]

EVA LASCOVICI

2008-07-25T00:54:00.010+03:00

I

Bucureşti, 16 iunie, 2008. Ora 10:35.

Telefonul sună. Dorm. Mă trezesc şi răspund.

- Alo, da! Nu. Posibil, nu ştiu. Cine? Cred că da...

Eva Lascovici, adorabila. Se stinge lumina, e zi. Soare peste tot. Cum să-mi spun că cel mai de seamă moment al unei iubiri este acela când el o sărută cu pasiune pe ea, iar ea nici măcar nu îşi dă seama de ce se simte liberă.
„Aş zbura tot timpul, pe unde ar vrea vântul să mă plimbe.”, îmi şopteşte. Cactuşii ei preferaţi sunt în grădină, puşi în ghivece mari, albe, pline de pământ arid. Ce-am visat noaptea trecută, nu vă pot spune, ştiu însă că aştept un telefon de la...

Ora 13:15. Telefonul devine enervant.

- Da! Nu cred. Şi dacă s-a prins de ironia creată, nu înseamnă că trebuie să plângă. Spune-i să plătească lumina, iar se stinge şi întreabă de ce... La revedere!

Doamna Titescu., atrăgătoare, o femeie cu stil.

Ai să îmi povesteşti într-o zi, cum ţi-ai pierdut capul pe malul mării, în bătaia vântului, care ştie toate lucrurile urâte pe care le-ai făcut. Da, da! Ştie şi de minciuna umflată pe care ai spus-o joia trecută, în legătură cu accidentul surorii tale, şi mai ştie şi de rochia aia roşie pe care ţi-ai cumpărat-o din banii oferiţi de domnul T. Pentru a-ţi plăti taxa la facultate. Curios, nu? Ai să te răzbuni acum pe mine, iar eu n-am să mă supăr, de ce aş fi un copil inocent care să fie trist dintr-un astfel de motiv banal? Vezi, ascultă-l, ştie cel mai bine, şi dacă vrei să zbori, nu întinde mâinile în faţă, aruncă-le-n lateral, iubito!

Tot cactuşii sunt cei mai de treabă oameni. Nu fac scandal, nu vor bani, cu foamea stau bine, un litru de apă pe săptămână, toate plăcerile dorite de orice om aflat în protecţia cuiva. Despre asta, vorbim noi, când ajungi acasă, la noapte, sper să nu întârzii.

Ora 22:05. Soneria s-a luat după telefon, devine şi ea enervantă.

- Te aşteptam! Credeam că vii mai devreme...

Prostii. Toţi oamenii mint, însă ea nu ştie, trebuie să înveţe, obligatoriu.

Aşadar, ţi-ai luat concediu... mergem la munte, săptămâna viitoare. Cum nu poţi?! Iar te dai de gol, ţi-am zis că nu ştii să minţi. Încetează cu ironiile astea de doi bani...şi ce dacă s-a schimbat leul, tot valoarea expresiei rămâne stabilă, doi bani sunt doar doi bani.
..................
Pentru că nu te cred, punct. Nu există necazul ăsta! Este imposibil. Toată ziua am vorbit cu cactuşii tăi, şi nu mi-au spus nimic, avem de înţeles un singur lucru – totul se ascunde după o perdea mare neagră, semnificând viitorul, înţelegi? Doctorul Udrescu este un idiot, să-i transmiţi din partea mea, această laudă. Plecăm la munte, fă-ţi bagajul.

17 iunie. Ora 09:47. Casa goală. Ferestrele închise. Nici urmă de soare. Cearceaful alb a devenit pictat cu roşu aprins. Miros oribil, insuportabil. Telefonul sună – mâine îl arunc pe fereastră.

- Alo, da! Cine? Când? Nu se poate! Eva...

II

Bucureşti, 14 noiembrie, 2025. Ora 17:54.

Proiecţia divină a îngerilor în palma mea, mă face să decad într-o mlaştină jegoasă, plină de tristeţe, scufundată în apa neagră, cu miros de cadavru aflat în putrefacţie. Morbid, şi-atât. Sunt calm de felul meu, însă acum încerc să mă abţin de la strivirea unui gândac de bucătărie aflat la doi metri de mine, trebuie să ţin piept cu acea senzaţie de smuls părul din cap.
Am început să-mi dau seama că viaţa trece pe lângă tine mai repede decât te aştepţi, nici nu te priveşte, aşteaptă s-o priveşti tu pe ea, e ciudată. La 37 de ani, mi-am cunoscut obsesia, aceea de a ignora orice femeie, până când mă trezesc cu ea în piept, bătându-mi tare cu pumnii - să-i deschid uşa, care uşă femeie nu vezi că e închisă?! N-o mai pot deschide, încearcă în altă parte...

15 noiembrie. Ora 11:25.

Au trecut 17 ani de când Eva este într-o altă lume, acolo unde cactuşii ei preferaţi suspină după un aer murdar de Bucureşti, însă nimeni nu poate să decidă cine, când şi unde va fi sufletul nostru la apus.

* Fragment din romanul - "Eva Lascovici"

Nicolae Sionescu

URA ŞI RĂUTATEA PUTREZITĂ-N NOI

2008-07-24T11:39:00.002+03:00

De ce avem impresia că pentru a smulge din alţi oameni idei noi, trebuie să păstrăm ura şi răutatea putrezită-n noi?!

Şi Einstein a fost un geniu, a fost şi rău, are şi el păcatele lui ca orice om, însă toţi indiferenţii care provoacă scandaluri de natură psihică, interioară, se scurg ca nişte izvoare negre oriunde ne-am arunca privirea, încolo şi-ncoace.
Despre noi însă, oamenii, nu avem nimic de zis, decât să scandalizăm rasa umană diferită rasei noastre, ori să provocăm un incendiu al personalităţii fiecărui om care ni se pune în faţă, fără niciun motiv bine întemeiat, iar asta dă dovada de o iresponsabilitate sinistră.

- Marc, ai cumva 3 lei în plus? Mi-am uitat banii acasă şi nu am îndeajuns să-mi cumpăr un pachet de ţigări...
- N-am! Poate reuşeşti să faci rost de la Maria, am văzut că are.
- O să-ncerc, mersi oricum!
- Marc, dă-mi te rog cei 2 lei să îi pun la banii pe care-i mai am eu să cumpărăm o sticlă de vodcă...
- Da! Uite-i.
- Marc... ai zis că n-ai bani, văd că ai.
- Nu-mi place fumul de ţigară în casa mea, scuze!

...deci să-nţeleg că Marc e ăla rău, care trage tare de tine până să te prinzi că el e defapt un bărbat doar pe dinafară. Ciudat, dar destul de apropiat realităţii. Încercăm să ne convingem pe noi înşine că cel de lângă noi e un idiot, iar noi suntem cei mai deştepţi, fie că ajutăm sau nu un cerşetor amărât de pe stradă, care a fost aruncat de statul român în stradă, pe motivul banal că nu a avut omul cu ce să-şi plătească întreţinerea, şi da, se poate înţelege faptul că nimeni nu ştia de el, nu a fost anunţat că va fi dat afară, dar asta este cu totul o altă poveste de mâncat pentru muştele înfometate de c***t.

De ce avem impresia că pentru a smulge din alţi oameni idei noi, trebuie să păstrăm ura şi răutatea putrezită-n noi?! – simplu: pentru că indiferent de natura umană, omul a fost născut să supravieţuiască singur, ajutându-se de mintea lăsată de divinitate, de mâinile şi picioarele pe care le posedă de mic, să se zbată numai pentru el şi să-şi clădească singur existenţa cel puţin modestă; însă curiozitatea este, de ce nu ajută dacă nu este ajutat, ori de ce nu ajută, mai ales dacă şi el este ajutat de către alţi oameni?!

Puteţi scrie părerea dumneavoastră la: nicolaesionescu@mail.com iar cele mai interesante păreri vor fi postate la acest articol.

*Nu uitaţi să precizaţi numele, vârsta şi oraşul în care locuiţi.

ZÂMBEŞTE-MI SAU PLÂNGI

2008-05-23T13:31:00.001+03:00

- Nu ştii de ce pământul este rotund?!
- Nu, sau poate că vântul îi schimbă direcţia...

N-am ştiut ce să-i răspund atunci, însă acum, după zece ani trecuţi ca o pasăre care zboară sub cerul verde, îi pot zâmbi, ridicându-mi privirea către universul „celest”, fără ca ea să-mi zâmbească înapoi, fiindcă nu mai poate, acolo unde se află acum, poate doar să privească şi să viseze.
E cald. Soarele bate în geam vrând să-mi invadeze camera. Nu-l pot lăsa, ori poate are ceva să-mi spună din partea ei... Mă gândesc cu fiecare secundă ce trece între cămaşa verde pe care o port de foarte mult timp şi pantalonii negrii largi, pe care ea îi adora şi îi adoră în continuare; n-am ştiut şi nici acum nu ştiu ce răspuns să-i dau...

- Intră! E deschis...
- Mulţumesc pentru ospitalitate! Vreau doar să-ţi spun că ea mi-a zâmbit, m-a atins, iar acum te cheamă la ea.
- Aş vrea să te pot crede şi înţelege, însă nu am cum, pentru că eu încă mai fac parte din această omenire săracă şi dureroasă. Ai să-i poţi dărui sărutul meu de adio?
- Poate că da, poate că...
- Nu! Ştiam. Nu am puterea de a crea o punte între pământ şi cer, n-am destul material şi vise pentru a putea face aşa ceva...
- Ai să-nţelegi că marea este un univers separat de pământ, iar că cerul este un univers separat de ceea ce se găseşte sub el. Nu te întrista, ai curajul de a zâmbi în continuare, ea te priveşte neîncetat, iar asta o face cea mai fericită.
- Am să zâmbesc şi-n somn, promit!

Câte motive pot să am pentru a-mi dărui mie o nouă viaţă, un nou prilej de a culege flori acolo sus, de a alerga cu tălpile goale pe norii aflaţi în acel univers alb?! Ai să mă mai chemi vreodată acolo unde eşti, Daria? Ai să-mi mai trimiţi soarele pe capul meu pentru a te şti din nou aproape? Dacă nu vei face toate astea, eu nu te voi uita, nu mă voi supăra pe tine, fiindcă eternul corp al tău este încă pe pământ, la doi metri sub el, iar numele tău este inscripţionat pe marmura rece şi albă: Daria Etoschina. Hai, plângi! S-a înnorat. Ploaia mă va face să îţi simt lacrimile, nu te mai strânge atât în tine, hai, plângi, Daria!
Mai mult decât un pescăruş ce zboară deasupra mării, mai mult decât floarea soarelui care zâmbeşte cu chipul ei spre soare, mai mult decât peştii ce înoată în oceane, mai mult decât cel care acum îţi vorbeşte de aici, de la o distanţă mare, aproape de infinit, hai, zâmbeşte-mi ori plângi!
Acum, noaptea se cade pe noi, soarele a apus, nu-l mai pot privi, dincolo de cer eşti tu, dezbrăcată complet, cu sânii tăi rotunzi, cu trupul tău slab şi ondulat ca o panglică atârnată de un gard imens, iar tu eşti mică şi frumoasă, pentru că dacă n-ai fi, eu nu te-aş mai gândi în fiecare clipă, oriunde m-aş afla, şi ţi-aş încrunta fruntea. Dacă n-ai fi fost o parte din mine, acum, eu, m-aş închide pentru totdeauna într-un sicriu, pe care vor sta cactuşii tăi preferaţi din grădină.

Zâmbeşte-mi sau plângi, Daria!

SUB CERUL GRI

2008-05-22T22:57:00.004+03:00

Ploua. Mai mult decât îmi puteam imagina. Şi ce dacă Eva suspină uitându-se la cerul gri, spunându-mi: „Nu-mi place culoarea asta, preferam albastrul ăla de mare, simt o limită atunci când îl privesc...”. Ce puteam să-i răspund?! Nu dorea să vadă griul poluat care îmbrăca cerul... Şi asta ar fi trebuit să însemne că nu îi respect visele, aşa mi-a spus, s-o cred?
Tremură. O întreb: „Îţi este frig?”. Îmi răspunde scurt: „Nu!”. Atunci o privesc adânc în ochi şi mă apropii de ea cu paşii nemişcaţi aproape din loc. Gura mea se apropie din ce în ce m-ai mult de urechea ei stângă şi şopteşte: „Ţi-e teamă?”.
Mă respinge cu privirea, apoi mă împinge cu mâinile ei slabe. Mă las doborât. După ce-am căzut, ea începe să râdă. Mă simt bine acum, pentru că ştiu c-am făcut-o să se simtă bine. O întreb din nou: „Acum mai îţi este teamă?”. Îmi răspunde cu aceeaşi ignoranţă-n vorbele ei: „Nu!”. Încep să râd. Ea se încruntă, devine mai furioasă decât părea la început şi pleacă.
Rămân singur. Privesc pe fereastră picăturile de ploaie care-mi îngreunează imaginea viitoare cu Eva, ieşind din scara blocului şi îndreptându-se spre casa ei. O văd, cu greu îmi dau seama dacă este ea ori nu. Îi zăresc bluza roşie şi-mi dau seama că este ea. Traversează strada. Se apropie de o maşină. Lângă ea stau doi tipi mari, îmbrăcaţi în negru. Nu-mi plac oamenii îmbrăcaţi în negru, pentru că îşi ascund sentimentele aflate în ei. Unul dintre cei doi tipi se apropie de Eva. Mă sperii, o privesc cu o mai mare atenţie. O ia de mână, apoi cu cealaltă mână îi cuprinde spatele. Încep să-mi imaginez scene de groază. Mă pregătesc să cobor cât mai repede pentru a afla ce se întâmplă. Ajung jos, în faţa scării blocului. Nu mai văd nimic. Mă uit în dreapta, în stânga... şi nimic. Au dispărut. Unde s-au dus? Unde se află Eva acum? Urc în grabă şi dau telefon urgent la 112, urgenţe. Nu răspunde nimeni. Ce pot face în această situaţie critică?! Mai sun încă o dată, acelaşi nerăspuns. „Reţea ocupată pentru moment.”. Cobor şi încep s-alerg până la bunul meu amic Radu. Urc la etajul 3, unde stă, apoi sun la uşă. Nu răspunde nimeni! Încep deja să mă impacientez, iar asta nu este bine deloc. Încerc să mă conving pe mine însumi că ceea ce s-a petrecut este pur şi simplu o coincidenţă nefericită pentru mine, şi că acei oameni erau prieteni cu Eva, se cunoşteau de foarte mult timp... Dar dacă nu este aşa? Fug la poliţie, la secţia 22, sector 6. Intru disperat în clădire. Doi poliţişti mă cuprind în braţe şi mă imobilizează. Le explic că sunt disperat. Eva, iubita mea, a fost luată probabil cu forţa de doi tipi îmbrăcaţi în negru, din faţa blocului meu. Mă privesc ca pe un nebun scăpat de la spitalul nr. 9 şi îmi spun: -
- Aveţi ceva de declarat, domnule?
- Normal! Dumneavoastră nu înţelegeţi că sunt disperat?! Eva, iubita mea, a fost luată cu forţa de către doi indivizi pe care nu i-am văzut niciodată!
- Cum să îi vedeţi de la fereastră, dacă dumneavoastră purtaţi ochelari?
- N-are nicio legătura cu asta! Vă rog frumos să faceţi ceva!
- Pentru moment nu avem ce face... trebuie să depuneţi o plângere şi după vor fi emise cauzele de răpire la adresa celor doi indivizi necunoscuţi...
- Şi când o să îi căutaţi? Poate acum au şi trecut graniţa! Trebuie să vă mişcati cât se poate de repede!
- Domnule, avem şi alte cazuri de rezolvat, destul de grave... o să fie totul bine, liniştiţi-vă!
Simţeam cum nimeni din jurul meu nu face absolut nimic. Ceea ce era însă mai dureros pentru mine, era faptul că nici eu nu puteam face nimic. Cer un pahar cu apă. Mi se dă, însă cu întârziere. Trec patru ore. Sunt neputincios.
Sună telefonul. Nu-l găsesc, sunt adormit. Încetează să mai sune. Într-un final îl găsesc. Văd un număr necunoscut. Încerc s-o sun pe Eva... nu răspunde. Nu mai înţeleg nimic. După câteva clipe, sună din nou telefonul. Răspund:
- Alo!
- Alo, domnule Darius Popovici?
- Da, eu...
- V-am sunat să vă anunţ că persoana Eva Lascovici a fost găsitî moartă la marginea Bucureştiului, în zona Băneasa.
- Poftim... Cum... Cine sunteţi?
- Comisarul Pascu, secţia 22 poliţie.
- Visez?
- Nu domnule! Vă rog să vă prezentaţi cât se poate de repede la secţia 22 pentru a vă oferi amănuntele necesare pentru a demasca misterul acestei tragedii. La revedere!
- La revede...

Visez? Mă întreb încă o dată... Mă pipăi, mă lovesc cu putere în piept. Simt durerea, sunt în lumea reală, nu visez! De ce? Îmi doresc de multe ori să visez atunci când se întâmplă ceva în realitate şi invers. De ce? Cu ce-am fost de nefolos vieţii? Ascult ora exactă: „La semnalul următor va fi ora 11 şi 25 de minute.” Am întârziat prea mult, acum e mult prea târziu să mai merg acolo unde nu este cazul. Rămân să mă gândesc de ce? Cu ce-am greşit, domnule, doamnă?
Visez că vorbesc cu dumneavoastră! Nu e adevărat, eu nu dorm, eu sunt cât se poate de treaz, priviţi-mă! Mă vedeţi? Cum nu mă vedeţi?...

IMAGINEA REALITĂŢII

2008-05-17T00:24:00.003+03:00

Am impresia că nu sunt ceea ce toţi cred că sunt – un om ca oricare altul. Treceam pe bulevardul Mihail Kogălniceanu, şi-am zărit un cerşetor tânăr, chiar foarte tânăr, la vreo 17-18 ani, care stătea ghemuit în faţa unei clădiri părăsite, ţinând un pui de câine maidanez în braţe şi alături un carton pe care scria: „Am o vârstă la care el cunoaşte deja sărăcia mâncării, însă eu nu sunt sărac, ci doar lipsit de prietenia celor din jurul meu...”. N-am putut crede ceea ce citisem, doar de dragul acelui câine, şi m-am oprit pe o bancă din faţa lui, citind încă o dată, şi-ncă o dată, până când mi-am zdruncinat trupul datorită emoţiei pe care o aveam în acel moment. Nu ştiam ce să fac, ori dacă este prea mult pentru acel băiat să-i arunc în sictir 1 leu, probabil cum au mai făcut-o şi alţii acum mult timp în urmă.
Am înţeles atunci că oricine poate ajuta un om, însă niciodată nu este de-ajuns să-l faci să zâmbească doar cu nişte mărunt aruncat în scârba aflată în subconştientul tău, şi după câteva minute ori poate chiar mai puţin să uiţi ceea ce ai făcut şi să uiţi că există pe Kogălniceanu un copil „nu sărac, ci lipsit de prietenia celor din jurul său...”. I-am promis în gând că mă voi ruga pentru sănătatea lui; poate nu este cel mai mare dar pe care i l-aş putea oferi, însă o vorbă bună adusă ceLui de sus este întotdeauna bine venită şi apreciată.
Am senzaţia că unii dintre noi nu se uită în jurul lor, că n-au curajul s-o facă. Ce aş putea înţelege din imaginea care mi-a străpuns ulterior vederea – doi ţigani trecând prin faţa acestui suflet singur şi scuipând înspre el cu silă – este poate imaginea unui film rătăcit în raftul casei de producţie cu un succes mai mult decât acela de a-l fi vizionat câţiva dintre oamenii acestei planete.
O prietenie pentru care aş renunţa la un pachet de ţigări, la un meniu pompos de la Spring Time, ori la o seară petrecută alături de acei oameni pe care îi cred a-mi fi prieteni buni...
Un sens căruia îi datorez umila mea plecăciune în faţa vieţii, acela că, sunt un om ca oricare altul, însă spre deosebire de alţii, eu mă tem de acest lucru, mă simt prost că fac parte din această specie – hommo sapiens – de care nu sunt mândru, de care m-aş dezlipi oricând pentru totdeauna, fie că am ori nu darul de a vorbi bine sau prost.
Nu sunt un om bun, însă alţii îşi scuipă în scârbă un viitor posibil prieten bun, ceea ce nu este un lucru trist, ci mai degrabă un lucru jignitor la adresa propriei sale specii.

O ISTORIE BOLNAVĂ MINTAL

2008-05-13T22:20:00.004+03:00

Să citeşti „Istoria comunismului povestită pentru bolnavi mintal”, minunata piesa a lui Matei Vişniec – care, pentru orice străin din afara lumii noastre, nu poate apărea decât drept o fantezie atroce, un joc expresiv şi crud al imaginaţiei.Cineva sugera că puţinii oameni normali care au mai rămas după trauma comunismului ar trebui închişi într-un ospiciu; doar nebunii sunt liberi într-o lume bolnavă. Această piesă a avut un succes răsunător, fiind jucată în peste zece tări europene şi având afişe lipite la intrarea a peste 25 de teatre din lume.
„Compania Open First Theatre reuşeşte să provoace publicului emoţii puternice, într-un spectacol în care cântecele sumbre alternează cu cântece abia şoptite, în care se joacă jocuri nebuneşti, se fac declaraţii de dragoste şi se bea alcool.
Personajele suportă transformări ulterioare de la o secundă la alta, conferind piesei o atmosferă care frizează nebunia şi în care ideile subversive şi aluziile provocatoare se regăsesc din belşug. Un final puternic care ne face să ne întrebăm: Stalin e mort cu adevărat? O satiră mai ascuţită ca lama unui bisturiu.”(Three Weeks)Piesa „ICPPBM” scrisă de M. Vişniec a mai fost montată în SUA, Moldova, Franţa, Germania, Serbia, Polonia, Israel, ia spectacolul american realizat de Florin Fătulescu a fost prezentat in 2006 la Festivalul de teatru Edinburgh.Aceaşi piesă o puteţi vedea şi pe scena teatrului naţional din Bucureşti (TNB), în aceeaşi regie a domnului Fătulescu, cu unii dintre actorii de mare valoare ai teatrului naţional bucureştean: Claudiu Bleonţ, Florina Cercel, Mircea Rusu, Medeea Marinescu, Andrei Duban ş.a.
O concluzie mai formală a acestei piese care trebuie neapărat citită şi văzută pe scena unui teatru, este faptul că ironia şi satira nu au dispărut nici în secolul XXI, ba mai mult, a înflorit prin acest dramaturg de mare valoare pe care-l salutăm şi-l respectăm cu toţii – Matei Vişniec.
„Iată de ce strigătul meu esenţial în această piesa este „Stalin nu e mort!” – pentru că în orice moment, noi profeţi, noi „mari” iluminaţi, pot să reînceapă oriunde experimentul celei „mai bune lumi posibile”, pe spatele a milioane de oameni. Această piesă se doreşte un act de reîmprospătare a memoriei, o încercare de a radiografia această formă sofisticată de utopie care a fost comunismul – oroarea – travestită în costum umnanist.” (Matei Vişniec)