BLACK DAY, WHITE NIGHT
Unde-i zi şi unde-i noapte?
În simplitatea ei, se cunoaşte mirosul vechi al nopţii, care strigă după ajutor, clipă de clipă, de parcă ar vrea cineva să-i violeze intimitatea. Despre noapte nu ştim mare lucru, ori nu vrem să cunoaştem tainele ei, că nu vezi nimic, că nu-ţi zăreşti iubita lungită-n pat, cu picioarele desfăcute, cu mâinile ridicate deasupra capului, asta nu înseamnă că noaptea este neagră... aşa o vezi tu, însă dacă îţi pui ochii la gândire şi-ţi imaginezi un clinchet asurzitor produs de brăţările ei, iar dacă ştii esenţa intimă a imaginii ei, dezbrăcată până-n cel mai crunt păcat, o să-i vezi sânii, o s-o poţi muta din loc doar cu privirea, să se zbată ca un om lipsit de minte, cuprins de sentimentele unei femei ciudate pe care a zărit-o azi în staţia de metrou, şi-atunci o să înţelegi cum naiba se poate iubi cu adevărat.
Zi. Şi ce dacă-i lumină, eu oricum văd totul alb-negru. Părul ei de peste perna albă se scurge în negru. Bluza albă îi măreşte inima. Patul din care am gustat noaptea trecută era negru, acum e alb. Ce-aş mai putea dizolva? Trei sentimente, adăugând şi puţin mister, amestecând cu puţină candoare, doi sâni, două mâini, un picior, căci pe celălalt mi-l păstrez, de dragoste, doi ochi negrii, două buze albe şi... mai e ceva ce-am omis? Nu cred.
Poate luna care îmi trimite des scrisori de adio, spunând c-o să se sinucidă din cauza unor reacţii în lanţ produse de dragostea solară, [aş!] minte într-una, n-o cunosc?! De mâine îi voi dona ziua mea, iar ea îmi va dona noaptea ei, sper s-o conving, căci nimeni nu-şi cere scuze niciodată pentru cele mai frumoase clipe petrecute alături de corpul mişcător iubit, iar de aceea, regret încă o dată că m-am născut ziua.
Unde-i zi? - În simplitatea ei.
.....
Şi unde-i noapte? - În iubire.
Unde-i zi? - În simplitatea ei.
.....
Şi unde-i noapte? - În iubire.
_________________________
[Model: Ioana L. Cucoş]
