Noaptea despre care am tot vorbit, aceea când mi-ai zâmbit, fără să şti de ce, n-am uitat-o, şi-am povestit-o şi lui Rex, câinile labrador crescut şi iubit de Dya, amica mea cea mai bună. Mi-a răspuns cu-n lătrat şi cu-n dat din coadă, semn că i-a plăcut. Oricum nimeni nu va şti niciodată replica pe care ţi-am dat-o atunci când unii credeau că sunt pe moarte (o moarte sentimentală).
Şi uite că, toamna a început. Plouă, mai des şi mai urât, dar îmi place. Se simte acea răcoare iubită de noi, ăştia mai romantici (nu mă consider un romantic, ci doar preţuiesc sentimentele). Chipul tău mi-ar fi putut provoca o dezordine în suflet. N-am nimic acum, sunt bine. Ai uitat să-mi zâmbeşti ultima oară.

- Ţi-am explicat de atâtea ori, femeie, cum se ajunge la ceainărie. Prima la stânga după ce treci de parcul Grădina Icoanei.
- N-am înţeles prea bine. O s-ajung repede.
- Nu te grăbeşte nimeni.

Cu capul în nori. Iubeşte. Nu mă-ntreb pe cine, e treaba ei, dacă vrea să-mi arate, o s-o facă, nu-mi fac griji.

- Un „Love Passion”, vă rog!
- Imediat, altceva?!
- Şi biscuiţi cu cremă de cafea.

Îmi plac. Defapt îmi place cafeaua. Ei nu-i place. N-o înţeleg, probabil din cauză că nu fumează. Nu-şi trăieşte viaţa periculos, precum o fac eu, fumând un pachet şi ceva de ţigări pe zi, mai ales dacă n-am stare. De acum înainte nu-mi mai petrec ziua singur, într-o ceainărie, nu pot să beau un ceainic întreg. Poate data viitoare o s-o invit şi pe ea, sper să accepte întâlnirea cu mine. Mi-e frică.
Şi acasă e bine. Nu e aşa mult zgomot. Ai de înţeles ceva din ce-am spus până acum? Ar fi bine să nu te gândeşti prea mult la asta, îţi iroseşti timpul degeaba.

Am şi somnul trezit în mine. Nu mai am ce să-ţi spun, doar lucruri mărunte, pe care ţi le voi spune atunci când gustăm „Love Passion”, cum ar fi că te-am plăcut şi te plac în continuare, ori că inima mea se zbate ca un ticăit de ceas elveţian, ăla la care secunda lui este mult mai scurtă decât una normală.

Good night, lady Rezme!

_____________________

[Model: Raluca Resmeriţa]