POEM 14
Şi dacă cele patru ace
îmi vor străpunge carnea
tot n-am să mişc, din acest loc sacru
în care mă aflu acum, aici,
unde imaginea dominantă eşti tu,
ori vibraţia unui aparat tehnologic ultramodern...
Am încercat să te găsesc în reţeaua telefonică,
te-am căutat în toată lumea, dar nu te-am găsit.
Mâinile-mi sunt palide, tremură de frica unui asalt
telefonic de proporţii – unde eşti?!
Şi dacă cele patru ace mă vor împiedica
să te găsesc, atunci voi colabora cu cei dintâi oameni,
care vor râde cu gura până-n pământ, atunci
îmi vor străpunge carnea
tot n-am să mişc, din acest loc sacru
în care mă aflu acum, aici,
unde imaginea dominantă eşti tu,
ori vibraţia unui aparat tehnologic ultramodern...
Am încercat să te găsesc în reţeaua telefonică,
te-am căutat în toată lumea, dar nu te-am găsit.
Mâinile-mi sunt palide, tremură de frica unui asalt
telefonic de proporţii – unde eşti?!
Şi dacă cele patru ace mă vor împiedica
să te găsesc, atunci voi colabora cu cei dintâi oameni,
care vor râde cu gura până-n pământ, atunci
când vor asculta neliniştea mea.
Şi dacă norii se vor transforma în chipuri umane,
vor râde şi ei la fel, se vor strânge şi vor forma
o cameră închisă pentru o eternitate cu margini diforme,
iar atunci voi naşte trupul meu din trupul tău
şi ne vom numi: „cei ce n-ascultă şi nu simt nimic”.
Şi dacă toate aceste lucruri mărunte, vor dispărea,
m-aş simţi un pic mai rece, mai nesigur de ce se întâmplă...
dar promit că te voi căuta mereu, oriunde, în telefoane,
în reţelele de internet, în blocurile turn, în bănci,
în orice loc unde te-ai putea ascunde de mine...
Şi dacă atunci te voi găsi, te voi pierde din nou,
şi-am să-ncep să te caut, iar şi iar, până când
vei înţelege tehnologia sentimentelor mele...
şi dacă o vei înţelege, am să te iubesc mai puţin
decât iubeşte lumea visul – nu-ţi fie frică,
chiar dacă o să mor, o să te caut şi de acolo,
îţi voi da un telefon cu număr ascuns, iar tu vei răspunde,
şi-ţi voi spune că oriunde eşti, sunt şi eu, alături de tine,
alături de noi...
Şi dacă norii se vor transforma în chipuri umane,
vor râde şi ei la fel, se vor strânge şi vor forma
o cameră închisă pentru o eternitate cu margini diforme,
iar atunci voi naşte trupul meu din trupul tău
şi ne vom numi: „cei ce n-ascultă şi nu simt nimic”.
Şi dacă toate aceste lucruri mărunte, vor dispărea,
m-aş simţi un pic mai rece, mai nesigur de ce se întâmplă...
dar promit că te voi căuta mereu, oriunde, în telefoane,
în reţelele de internet, în blocurile turn, în bănci,
în orice loc unde te-ai putea ascunde de mine...
Şi dacă atunci te voi găsi, te voi pierde din nou,
şi-am să-ncep să te caut, iar şi iar, până când
vei înţelege tehnologia sentimentelor mele...
şi dacă o vei înţelege, am să te iubesc mai puţin
decât iubeşte lumea visul – nu-ţi fie frică,
chiar dacă o să mor, o să te caut şi de acolo,
îţi voi da un telefon cu număr ascuns, iar tu vei răspunde,
şi-ţi voi spune că oriunde eşti, sunt şi eu, alături de tine,
alături de noi...
_______________________________
[Model: Ioana L. Cucoş]
iar atunci voi naşte trupul meu din trupul tău
şi ne vom numi: „cei ce n-ascultă şi nu simt nimic”.uddtf