MULŢUMESC, VAMA VECHE!
Şi-am fost la mare. A fost soare, cer senin, cald, iar noaptea răcoare. Am făcut şi plajă, am mâncat şi ca unul care n-are bani şi stă cu foamea-n gât, la shaormeria din Vamă. Apoi m-am distrat copios în Spice, la ziua lui Dani, fratele soţiei lui Oreste. N-am băut, i-am lăsat pe ei să se distreze, despre Spice, numai de bine. Când am încercat să mă retrag înspre cazare, mi-a zis Oreste să mai rămân. Nu ştiam de ce... eram puţin obosit. Ce a urmat, nu vă pot descrie în cuvinte, însă o să încerc.
M-a luat la o masă mai intimă şi m-a întrebat dacă îmi place magia, iluzionismul. I-am răspuns că da. Eh, câte trucuri cu cărţi, batiste, ţigări, mingii mi-a făcut, dragul de el Oreste, că nu mai ştiam unde e plaja, unde sunt eu, câţi bani mai am în portofel... Distracţia era în toi, iar nimeni nu producea vreun zgomot fără să fie unul plauzibil, unul care să te facă să zâmbeşti. Am trecut şi pe la hotel Laguna, unde era cazat Oreste şi Mihai Mărgineanu. Acolo, din nou, Oreste împreună cu Cezar au mai făcut nişte trucuri care au lăsat mască multă lume aflată la faţa locului.
„Mafia”, mi-a plăcut. Jocul ăla unde există doi killeri, un poliţist şi nişte cetăţeni. Culmea a fost că de fiecare dată am căzut „killer”, iar ultima oară, am reuşit să înving o ceată de oameni cu experienţă, cu mici supărări produse după joc, însă vorba aia care o ştim cu toţii rămâne în picioare: "când eşti un om cu cap, supărarea îţi trece repede."
De „Kanasta”, n-am ce să zic, c-am pierdut şi-am şi câştigat. Ţin să mulţumesc tuturor celor care m-au făcut să mă simt bine.
Mulţumesc Mării Negre, lui Cezar, lui Oreste, Alexandrei, lui Bolog, lui Dani şi celorlalţi cărora le-am produs o impresie bună.
Va fi cazul să mă reîntorc la mare, în Vama Veche, pe 21 august, la piesa de teatru realizată de amicu' Grig Marin, iar pe 28 august o altă poveste despre ziua familiei Oreste.
„Oreste, eu cred că eşti un mare killer, împreună cu Balint!”
„Amice, eşti nebun, te dai de gol, tu eşti un mare killer, împreună cu Sabina!”
„Eu cred că vă certaţi inutil ca doi cetăţeni cinstiţi”, am zis eu...
Sfârşit. (după care urmează un nou început).
M-a luat la o masă mai intimă şi m-a întrebat dacă îmi place magia, iluzionismul. I-am răspuns că da. Eh, câte trucuri cu cărţi, batiste, ţigări, mingii mi-a făcut, dragul de el Oreste, că nu mai ştiam unde e plaja, unde sunt eu, câţi bani mai am în portofel... Distracţia era în toi, iar nimeni nu producea vreun zgomot fără să fie unul plauzibil, unul care să te facă să zâmbeşti. Am trecut şi pe la hotel Laguna, unde era cazat Oreste şi Mihai Mărgineanu. Acolo, din nou, Oreste împreună cu Cezar au mai făcut nişte trucuri care au lăsat mască multă lume aflată la faţa locului.
„Mafia”, mi-a plăcut. Jocul ăla unde există doi killeri, un poliţist şi nişte cetăţeni. Culmea a fost că de fiecare dată am căzut „killer”, iar ultima oară, am reuşit să înving o ceată de oameni cu experienţă, cu mici supărări produse după joc, însă vorba aia care o ştim cu toţii rămâne în picioare: "când eşti un om cu cap, supărarea îţi trece repede."
De „Kanasta”, n-am ce să zic, c-am pierdut şi-am şi câştigat. Ţin să mulţumesc tuturor celor care m-au făcut să mă simt bine.
Mulţumesc Mării Negre, lui Cezar, lui Oreste, Alexandrei, lui Bolog, lui Dani şi celorlalţi cărora le-am produs o impresie bună.
Va fi cazul să mă reîntorc la mare, în Vama Veche, pe 21 august, la piesa de teatru realizată de amicu' Grig Marin, iar pe 28 august o altă poveste despre ziua familiei Oreste.
„Oreste, eu cred că eşti un mare killer, împreună cu Balint!”
„Amice, eşti nebun, te dai de gol, tu eşti un mare killer, împreună cu Sabina!”
„Eu cred că vă certaţi inutil ca doi cetăţeni cinstiţi”, am zis eu...
Sfârşit. (după care urmează un nou început).
