MATEMATICA DE ZI CU ZI
Să ne închipuim că femeile ar fi pătrate, iar bărbaţii, cercuri. Ce-ar însemna?! Am putea descifra codul prin care el s-ar putea unii cu ea, un pătrat într-un cerc?! Aberaţii, a strigat Elisa. N-am băgat-o în seamă, şi nici n-am introdus-o în cerc. Dacă stau şi mă gândesc puţin, ar fi ieşit o formă destul de interasantă. Matematica prin geometria ei, ar fi scandalizat din răsputeri prin toată lumea. Unde s-ar fi ajuns, dacă cercul ăla mort de beat din dormitor ar fi fost străpuns de curva aia pătrată de la colţul străzii?! Poate că marinarii de pe vasele selecte din Oceanul Pacific ar fi fost interesaţi de geometrie, la fel cum şi secretarele alea în fuste scurte, pe tocuri, ar duce cu ele în gentuţa feminină un manual de geometrie. Haios, nu zău?! E deprimată, probabil c-a rămas corigentă la geomtrie în liceu. Şi ce dacă?! Mie oricum îmi surâde idea de a înlănţui o marjă de eroare de + / - 2 % la capacitatea unui pătrat de a intra într-un cerc. De aceea am rămas la Elisa noaptea trecută, mi-a povestit totul despre Pitagora, despre diametrul unui cerc, toate posibilităţile alea în care orice pătrat poate fi introdus în orice cerc, şi m-am distrat.
Ce puteam să fac, atunci când domnul de deasupra noastră bătea disperat în perete, era şi el nervos, nu îşi găsise probabil pătratul necesar pentru noaptea aia. I-am lăsat un bilet în uşă, când am plecat, în care scria: „Cel mai bun lucru pe care-l puteţi face, este să găsiţi un (număr la pătrat) pe care să-l adunaţi cu toate gândurile dumneavoastră.”, apoi peste câteva zile, am primit un semn de la Elisa, spunându-mi că cel mai mare scandal a fost a doua noapte. Câte pătrate o fi găsit?!
Presupunem că ştim. Ce? Geometrie. Şi, ce facem? Ne punem la masa de lucru şi încercăm să aflăm toate posibilităţile simple de a comunica cu un pătrat. Dacă ne dă cu „rest”, vom putea privi atunci printr-un alt punct de vedere, unul în care ea va fi subordonata unui cerc mare, imens, în care se află mai multe pătrate mici, firave.
Am înţeles. Voi, aveţi ceva de spus? Revin imediat. Mă duc să-mi caut un pătrat prin oraş, iar dacă nu găsesc, voi distruge geometria, şi mă voi ocupa din nou de aritmetică. Poate e mai simplu să calculez cât fac 1 + 1.
Ce puteam să fac, atunci când domnul de deasupra noastră bătea disperat în perete, era şi el nervos, nu îşi găsise probabil pătratul necesar pentru noaptea aia. I-am lăsat un bilet în uşă, când am plecat, în care scria: „Cel mai bun lucru pe care-l puteţi face, este să găsiţi un (număr la pătrat) pe care să-l adunaţi cu toate gândurile dumneavoastră.”, apoi peste câteva zile, am primit un semn de la Elisa, spunându-mi că cel mai mare scandal a fost a doua noapte. Câte pătrate o fi găsit?!
Presupunem că ştim. Ce? Geometrie. Şi, ce facem? Ne punem la masa de lucru şi încercăm să aflăm toate posibilităţile simple de a comunica cu un pătrat. Dacă ne dă cu „rest”, vom putea privi atunci printr-un alt punct de vedere, unul în care ea va fi subordonata unui cerc mare, imens, în care se află mai multe pătrate mici, firave.
Am înţeles. Voi, aveţi ceva de spus? Revin imediat. Mă duc să-mi caut un pătrat prin oraş, iar dacă nu găsesc, voi distruge geometria, şi mă voi ocupa din nou de aritmetică. Poate e mai simplu să calculez cât fac 1 + 1.
Te pup!
doamne, esti o opera!