INFECŢIA PREZENTĂ PRINTRE NOI
N-am încetat niciodată să fac diferenţa dintre omul primitiv şi cel din prezentul nostru. Aş fi un ipocrit murdar în fund, dacă m-aş mutila singur cu afirmaţia banală că – omul din prezent are aceleaşi calităţi şi defecte ca omul primitiv. Nu mai pun la îndoială faptul că Ela se distruge singură, bazându-se pe prietenul ei imaginar, agăţat sus pe tavanul camerei ei, cu faţa în jos şi cu picioarele atârnate, imatur de slăbit fizic, dar şi psihic. Arunci o piatră în geamul vecinului, face scandal şi cheamă poliţia. Domnul poliţist, unul deştept, atrage asupra lui toţi oamenii, punându-i să sară-ntr-un picior, iar apoi să se rostogolească de trei ori în trei secunde. Şi? Ce rezolvă? Mai punem la dosar şi inimaginabila traiectorie a curvei Sara, aia care se distrează degustându-i fiecărui bărbat obiectul său manipulator de bază. Şi? Ce rezolvă? Nimic. Ori poate se distrează de prostia unora care cred că acum 2000 de ani, omul nu se regula la colţul străzii, şi n-avea nici prezervativ cu gust de banane, pentru unele blonde, fane. Dintr-o dată mi-am dat seama că omul ăsta de astăzi, specia din care fac parte şi eu, se scurge pe mâna dreaptă a universului abstract, care se joacă cu noi, aşa cum crede el de bunăvoie şi nesilit de nimeni (sau poate doar de ceL care l-a creat).
Discutam acum patru zile cu un amic de-al meu, conceptul de manipulare a societăţii premoderne, una care atârna ca un cârnat pus la afumat. Râdeam amândoi. De ce? Habar nu aveam. Ştiam doar că „Miţa”, fata aia perversă care a încălecat pe un cal acum o săptămână, refuză să se mai dea jos. Şi? Ce rezolvă? Tot nimic. Acelaşi nimic expirat.
Poate că martorii acelei discuţii, au de spus câte ceva, împotriva noastră, dar nu ne interesează.
Şi dacă omul primitiv se ştergea la fund cu frunze, iar acum noi ne sinchisim să cumpărăm hârtie igienică cu miros de căpşuni stricate la 10 lei, ne aduce la cunoştinţă ceva important: câţi dintre noi ştim sau măcar ne-am întrebat, de ce ăia din trecut, au dus-o mai bine, iar noi, ne plângem că murim de foame şi că ne regulăm fără menajamente în orice loc public, sau că ne masturbăm infecţia din creier?! E simplu. Globalizarea umană şi tehnicile de manipulare făcute cu bani pentru a produce bani, ne-au dat peste cap, şi ne-au urcat capul ăla de jos, sus. Ne mirăm de ce mirosim în halul ăsta? D-aia. E evident faptul că imaginaţia unora au creat un exces de infecţie globală – şi ne mai întrebăm de ce nu suntem mai naturali – din pricina celei sau celui care a gustat din fructul vieţii, în spatele blocului, iar acum nu are cu ce să se şteargă. Are cineva un şerveţel cu gust de... cu ce gust vrei mă?... de levănţică, să-i dăm săracului să se şteargă pe mâini? Eu unul n-am.
Discutam acum patru zile cu un amic de-al meu, conceptul de manipulare a societăţii premoderne, una care atârna ca un cârnat pus la afumat. Râdeam amândoi. De ce? Habar nu aveam. Ştiam doar că „Miţa”, fata aia perversă care a încălecat pe un cal acum o săptămână, refuză să se mai dea jos. Şi? Ce rezolvă? Tot nimic. Acelaşi nimic expirat.
Poate că martorii acelei discuţii, au de spus câte ceva, împotriva noastră, dar nu ne interesează.
Şi dacă omul primitiv se ştergea la fund cu frunze, iar acum noi ne sinchisim să cumpărăm hârtie igienică cu miros de căpşuni stricate la 10 lei, ne aduce la cunoştinţă ceva important: câţi dintre noi ştim sau măcar ne-am întrebat, de ce ăia din trecut, au dus-o mai bine, iar noi, ne plângem că murim de foame şi că ne regulăm fără menajamente în orice loc public, sau că ne masturbăm infecţia din creier?! E simplu. Globalizarea umană şi tehnicile de manipulare făcute cu bani pentru a produce bani, ne-au dat peste cap, şi ne-au urcat capul ăla de jos, sus. Ne mirăm de ce mirosim în halul ăsta? D-aia. E evident faptul că imaginaţia unora au creat un exces de infecţie globală – şi ne mai întrebăm de ce nu suntem mai naturali – din pricina celei sau celui care a gustat din fructul vieţii, în spatele blocului, iar acum nu are cu ce să se şteargă. Are cineva un şerveţel cu gust de... cu ce gust vrei mă?... de levănţică, să-i dăm săracului să se şteargă pe mâini? Eu unul n-am.
ptr cel care a scris acest articol ii recomand filmu Quo Vadis .