MÂINE, AZI ŞI IERI
„Singura diferenţă: doar ţigările mele au sens, mâine, azi şi ieri.”
Nu ştiu unde mă aflu acum. Poate ieri ştiam, nu sunt sigur. Mâine, Delia, îmi va trimite prăjituri cu aromă de sex. Mi le-a promis de ceva timp. N-am să uit felul în care dublura ironică a chipului ei, mi-a străpuns în trup, adânc, până la nivelul unghiilor. Cafeau asta din faţa mea mă strânge groaznic. Ţigara s-a fumat singură. Nu-mi mai pot dezlipi ochii de ecranul televizorului. „România şi Turcia propun o înţelegere pe cale paşnică între Rusia şi Georgia.”, iar noi stăm în infern cu picioarele agăţate de fotoliu, uitându-ne la filme porno, după ora douăsprezece noaptea.
Delia mi-a scris un poem. Mi l-a trimis prin mail. Yahoo-ul nu-mi merge momentan. O să-l citesc probabil mâine dimineaţă, atunci când mă voi trezi să-mi uşurez corpul şi să beau un pahar de apă rece. Inimaginabila stare de căldură mă duce cu gândul în Africa, acolo unde toţi oamenii îşi trăiesc destinul, indiferent de condiiţiile oferite de stat. Apoi, ce să mai comentez în privinţa stării mele de dependenţă, a coliziunilor dintre Georgia şi Rusia ori a poemului scris de fătuşca asta frumoasă, cu sânii urcaţi şi potriviţi bine-n piept.
La urma urmelor, mail-ul stă să fie dezarmat. Ţigarările astea ieftine vor fi dispărute în câteva ore, şi apoi nimeni nu-mi va simţi lipsa, poate nici Delia.
Mâine mă voi duce în Herăstrău să beau „bere rece ca la Polul Nord”. Dacă o să-mi treacă prin cap să fug din ţară peste câţiva ani, cu siguranţă mă voi îndrepta înspre sudul Bucureştiului, acolo unde se construieşte un al treilea aeroport. Bine că ea nu va şti unde să mă caute. N-am reuşit să ajung la terasa Astrodom pentru a viziona filmul inspirat după povestirea renumitului scriitor Edgar Alan Poe, „Prăbuşirea Casei Usher”, dar m-am bucurat de lenevirea provocată trupului meu, în casă.
Singura veste bună pe ziua de azi este că tramvaiul 4 a fost repus în circulaţie. O să mă pot duce mai des la Delia, să-mi mai satisfac încă o dată şi-ncă o dată şi de câte ori va fi cazul, plăcerea gustului unui vin roşu, iar apoi lungirea trupurilor noastre pe covorul alb. Am ce să-i povestesc. Am trecut prin multe în ultima vreme. O să mă retrag la tv, şi-am să mă holbez la „Imperiul minţii”, un film despre călătoria minţii în abisurile subconştientului uman. Sper să n-adorm şi să mă sune Delia. În noaptea asta, vreau să-i aud vocea şi s-o provoc la un duel mâine seară – un vin roşu şi ceva povestiri pe covorul alb?!
