NU-MI PASĂ!
Nu-mi pasă!
Nu-mi pasă de preşedintele României, oricum ţara în care voi trăi de acum înainte va rămâne la fel. Nu-mi pasă de atitudinea celor care mă cunosc. Nu-mi pasă de cei care ascultă în fiecare zi manele ori rock ori hip-hop. Nu-mi pasă de cei din jurul meu, fiindcă dacă mi-ar păsa, nu m-aş mai putea ocroti pe mine. Nu-mi pasă de incultura care putrezeşte în jurul meu. Nu-mi pasă de cei care cred că viaţa nu merită trăită din plin. Nu-mi pasă de femeia cu care mi-am tras-o noaptea trecută, oricum „şi pentru asta suntem făcuţi”. Nu-mi pasă de duşmanii pe care îi am, de aceea există, ca să-ţi facă viaţa mai frumoasă. Nu-mi pasă de sistemul în care trăim, de ministrul învăţământului ori de cel al transporturilor. Nu-mi pasă de oamenii care se cred intelectuali ori plini de cultură, fiindcă dacă mi-ar păsa, eu aş rămâne pe dinafară. Nu-mi pasă de noile spoturi publicitare apărute la „teveu”. Nu-mi pasă de cei ce cred în Dumnezeu, fiindcă ştiu că eu sunt unul dintre ei. Nu-mi pasă de aglomeraţia din Bucureşti, oricum chiar dacă ai lua-o pe jos, tot acelaşi timp ai face. Nu-mi pasă de săraci şi nici de cei bogaţi, fiindcă fiecare dintre ei au puterea de a se ajuta unul pe celălalt, bogatul să-i ofere bani săracului, iar săracul să-l educe pe cel bogat. Nu-mi pasă de un viitor al treilea război mondial, fiindcă din totdeauna mi-am dorit să trăiesc pe viu, emoţiile eroilor sau oamenilor, povestite în cărţi. Nu-mi pasă de tine, fiindcă nici ţie nu-ţi pasă de mine.
Nu-mi pasă decât de incinta în care mă aflu acum şi de cel ce se află în ea. Nu-mi pasă decât de pachetul de ţigări pe jumătate gol. Nu-mi pasă decât de cafeau pe care o beau în fiecare dimineaţă (uneori şi seara). Nu-mi pasă decât de anonimul cu care vorbesc în fiecare zi. Nu-mi pasă decât de mine şi cel ce se află în mine.
Şi totuşi, nu-mi pasă de soarele care răsare şi apune, fiindcă oricum el îmi este prieten.
Nu-mi pasă de preşedintele României, oricum ţara în care voi trăi de acum înainte va rămâne la fel. Nu-mi pasă de atitudinea celor care mă cunosc. Nu-mi pasă de cei care ascultă în fiecare zi manele ori rock ori hip-hop. Nu-mi pasă de cei din jurul meu, fiindcă dacă mi-ar păsa, nu m-aş mai putea ocroti pe mine. Nu-mi pasă de incultura care putrezeşte în jurul meu. Nu-mi pasă de cei care cred că viaţa nu merită trăită din plin. Nu-mi pasă de femeia cu care mi-am tras-o noaptea trecută, oricum „şi pentru asta suntem făcuţi”. Nu-mi pasă de duşmanii pe care îi am, de aceea există, ca să-ţi facă viaţa mai frumoasă. Nu-mi pasă de sistemul în care trăim, de ministrul învăţământului ori de cel al transporturilor. Nu-mi pasă de oamenii care se cred intelectuali ori plini de cultură, fiindcă dacă mi-ar păsa, eu aş rămâne pe dinafară. Nu-mi pasă de noile spoturi publicitare apărute la „teveu”. Nu-mi pasă de cei ce cred în Dumnezeu, fiindcă ştiu că eu sunt unul dintre ei. Nu-mi pasă de aglomeraţia din Bucureşti, oricum chiar dacă ai lua-o pe jos, tot acelaşi timp ai face. Nu-mi pasă de săraci şi nici de cei bogaţi, fiindcă fiecare dintre ei au puterea de a se ajuta unul pe celălalt, bogatul să-i ofere bani săracului, iar săracul să-l educe pe cel bogat. Nu-mi pasă de un viitor al treilea război mondial, fiindcă din totdeauna mi-am dorit să trăiesc pe viu, emoţiile eroilor sau oamenilor, povestite în cărţi. Nu-mi pasă de tine, fiindcă nici ţie nu-ţi pasă de mine.
Nu-mi pasă decât de incinta în care mă aflu acum şi de cel ce se află în ea. Nu-mi pasă decât de pachetul de ţigări pe jumătate gol. Nu-mi pasă decât de cafeau pe care o beau în fiecare dimineaţă (uneori şi seara). Nu-mi pasă decât de anonimul cu care vorbesc în fiecare zi. Nu-mi pasă decât de mine şi cel ce se află în mine.
Şi totuşi, nu-mi pasă de soarele care răsare şi apune, fiindcă oricum el îmi este prieten.
